“În tot ce facem să punem ingredientul ăsta sfânt, de neînlocuit, care face diferenţa. Bucuria. Căci cred că dacă ea lipseşte, ceva nu facem bine. Să o căutăm, căci de-abia atunci vom şti că suntem pe drumul bun, când ea ne va bate furtunos în inimă, când ne va scânteia în ochi, când ne va lumina chipurile şi îi va încălzi pe toţi cei din jur” (Alexandra Svet, “Floarea din asfalt”)
Sunt, la orice pas, in Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului, case, lucruri, gospodarii plamadite nu doar di mestesugul vechi al taranului, ci mai ales din bucuria lui de A CREA. Din bucuria omului simplu de a face arta: din lemn ori poate chiar din chirpici, din lut sau lana…
Iata azi istoria a doua exponate din muzeu, unite de maiestria taranului si de… fratia lemnului, despre cares e psune ca e purtator de dor cum altul nu-I caci el lemnul, dainuie, caci din el s-a facut Crucea.
-Prima poarta este parte a gospodariei de miner sarar din Sarateni (judetul Mures); casa dateaza de la sfarsitul sec. XIX
– A doua poarta apartine gospodariei de cojocar-curelar din Saliste (judetul Sibiu) si este datata in anul 1863, casa fiind din aceiasi perioada (a doua jumatate a sec. XIX). (in cazul acesteia se remarca in partea de sus dispunerea catorva scanduri de parca mesterul ar fi vrut sa sugereze un rasarit de soare).
…Si daca va poarta pasii prin muzeul din Dumbrava, si daca vi-i DOR de buni si de parinti, zaboviti o clipa aici, dinaintea portilor astora generoase. Sa vadeti atata mareata simplitate cum canta de dor la fluierul timpului. Sin u oboseste niciodata si nu rugineste… Si cata trainicie si frumusete incapae in toate acestea!
* Fotografiile sunt realizate de un mare iubitor de folclor si colectii etnografice, dl Hossu Andrei Ioan, care ne face cinstea sa se numere printer cititorii nostri.
