Parca ieri intram pe usa
In clasa-ntai, frumusel,
Ducand dorul de papusa
Lasat-acasa, frumusel…
Cand cartea se deschide, mintea se umple de ingeri… asa imi spunea mie buna, saraca, in fiecare dimineata a sarbatorii de 15 septembrie, cand plecam la scoala, in ziua unui nou inceput… Miezul lui septembrie era mereu insorit si dulce-amarui struguri imi inecau emotiile in gustul lor infulecat pe nesaturate, ca sa prin puteri si sa-mi luceasca ochii catre carte cum zicea buna… Asa plecam mereu la scoala, cu ghiozdanul gatit, lustruit si cu rechizite nou-noute, colorate si ordonate, ca ai apoi scoala sa faca din ele ferecate baghete ale invatatului pe branci. Da, am invatat pe vremea aceea departata, cand mergeam la scoala cu uniforma apretata din respect pentru profesori si pentru colegi, stand “DREPTI” dinaintea cartii- Maria Sa- (chiar daca aveam cravata si costum de pionier), cand educatia de la clasa era completata fericit cu excursii la toate muzeele si cetatile, la specatcolele de opera si balet, cu tabere fascinante, concursuri si olimpiade la care premiile erau consistente si, totusi, nu conta ca esti fiul secretarului de partid sua fiica primarului, ci conta daca ai valoare, daca inveti si stii sa demonstrezi ca iti insusesti cunostintele. Am invatat intr-o vreme in care imi respectam profesorii si cand fiecare 15 septembrie era o sarbatoare… (chiar daca invatam colindele in tacere acasa, de la buna si chiar daca aveam bentita alba obligatorie, care sa-mi tina buclele in frau). Scoala era SCOALA. Era locul acela unde invatam pe rupte. Si nu din obligatie pioniereasca, ci din inima… unde mi-am facut prieteni pe viata si unde profesorii m-au calauzit nu cu lumina partidului, ci cu daruirea lor de DASCALI asa cum stiam eu ca trebuie din poezia veche a lui Goga si din Amintirile lui Creanga…
Nu am avut calculator, pager, internet… dar citeam carti pe nerasuflate si biblioteca e doldora si acum de carti citite de zeci de ori… eram tot timpul murdara de creta colorata si saream coarda, stergeam tabla cu buretele si totusi… invatam si respectam SCOALA. Si frumos mai era pe vremea aceea…
Azi e un alt… inceput de scoala. Un nou an scolar. Ma uit cum trec elevii catre scoala. Tre sferturi din ei vin in ultimul moment, cu limuzinele, cu taxi… altii… nu vin deloc. Unii pentru ca nu vor veni, ca nu au ai lor bani sa ii tina in scoala, altii nu vin in prima zi “ca n-are sens” sa se scoale pentru nimic, asa, “din prima”… altii incep c-un chef… in club.
Totusi, scoala ii asteapta si pe unii si pe altii. Scoala e acolo. La locul ei. Cu autorizatie sau… fara. E acolo construita… ar trebui sa fie si in constiinta autoritatilor, de la ministru la primar, in constiinta parintilor, a copiilor, a adolescentilor. Altfel, ne ducem de rapa.
Asadar, nu-i tarziu… duceti-va la scoala. Voi, copii, tineri- sa invatati! Voi parinti, primari, inalti dregatori- sa va aduceti aminte ca scoala e de capatai societatii. Oricate gadget-uri ar inventa omenirea. Daca nu e carte, nimic nu e…
sursa foto: www.luanamedia.ro
