Ma doare totul de atatea contre si carcoteli, de atatea barfe si suspiciuni… ma doare atata sete de vesti/stiri- “bomba” (nu atat din perspective evenimentelor reale tragice, cutremuratoare din ultimele zile, cat mai mai ales din perspective celor care se ingramadesc sa vina cu tot soiul de informatii nici pe sfert real sau “zvonace”, numai bune sa rastoarne normalitatea, sa strambe realitatatea si, pe cat posibil, sa ne zdruncine speranta si increderea… atat cat au mai ramas…)
Ma doare ca unii- multi din pacate- profita din nenorocirea care a luat atatea vieti, ca sa iasa ei in fata, ca sa “croseteze” speculatii, ca sa impinga totul pe marginea unor prapastii inventate acum sau latente- dar in orice caz periculoase… Ma doare ca multi dintre noi- prea multi… se dezbraca prea lesne de Romanism, ca duc totul in derizoriu, ca lupta inadins sa ne destrame dramul de incredere.
Cred ca totusi inca NU E PREA TARZIU sa ne trezim daca “am adormit”, sa ne turnam pe fata (si in minte) o galeata de apa vie… pe care mai intai trebuie s-o gasim cu dibacie si sa cautam si SA GASIM DRUMUL CEL DREPT! Dar nu din vorbe si nici din promisiuni sau printre speculatii…
Avem nevoie sa fim noi insine, sa fim ROMANI. Sa fim uniti, buni si intelepti, sa nu ne risipim. Avem nevoie sa gasim si sa aplicam exact solutiile care ne pot vindeca si care ne pot face sa ne trezim maine dimineata zambind.
„Nu-mă-uita”. Ne strigă ţara, neamul, pământul şi Coloana Infinitului.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă în furtună cerul.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă sfânt soarele de pe cer.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă din cântec, din vers, din pictură, frumosul.
„Nu-mă-uita” ne strigă din spatele oricărui eşec biruinţa. (Alexandra Svet)
Sursa foto: www.gcntv.net
