LUCIAN BLAGA: SATUL, „singura prezenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, unanimul nostru înaintaş fără de nume, satul românesc”.
Gânduri, amintiri, frământări … toate ne poartă sufletul spre locurile natale. Chiar dacă anii și-au pus amprenta pe corpul nostru, sufletul a rămas cald, luminos ca al unui copil. Vurpăr, un sat… doinit, cu oameni harnici și mărinimoși, ale căror vieți sunt legate de muncă, familie, depărtări și… dor, dor de locurile natale, de amintiri, de… vatra satului. Locurile natale, locuri de vis! Timpul, un magician prefăcut, ne dă impresia că suntem veșnici, dar veșnic este doar el, satul care a închis în zidurile lui o parte din sufletele noastre.
Sursa foto: Comuna Vurpăr
