Linistita, mica, pastrandu-si calmul nemtesc in albul imaculat al marmurei ce fereca intr-nsul atatia pasi, emotii, reintalniri… Doar cand si cand, duduitul metalic al glasului rotilor de tren freamata fiori in ecouri albastre.
Nu are acel monumentalism al altor gări, nu pare ceva iesit cu totul din comun. Doar o… mumă-mare a atâtor călătorii și amintiri…
Ai putea s-o crezi, deopotrivă, o domnişoară din alte vremi, cu obrazul întors către zarea Dăii, ducând în sine atâtea doruri… tocmai din alte veacuri,Gara din Sibiu e, mereu, bucuroasă de oaspeţi. Primenită, cuminte, frumoasă. Străjuită de o coloană monument contrastând cu imaculatul întins delicat, discretă, gara din inima Ardealului e, ea înseşi, un punct de atracţie. NU câini vagabonzi, NU zgomot imbecil, NU aglomeraţie, NU scaune sau uşi vandalizate, NU nervi, NU hoţi.
De cum cobori, te primeşte cu dragă inimă ca o veche prietenă. Civilizată, parcă… într-o „altă” Românie. În Ardeal.
Şi răsfoind în căutarea unui istoric al acestui edificiu, vă împărtăşesc şi dumneavoastră, dragi cititori, ceea ce am găsit:
SIBIU – CENTRUL TURISMULUI FEROVIAR DE EPOCĂ
Ridicat pe locul vechii aşezări daco-romane Cedonia şi atestat documentar în anul 1191, Sibiul s-a dezvoltat ca un oraş de meşteşugari şi negustori, dar şi ca un puternic centru cultural. A fost de trei ori capitala Transilvaniei şi a jucat un rol important în istoria culturii româneşti.
În epoca modernă, Sibiul a devenit un important nod de cale ferată, cu şase direcţii de mers: Braşov, Arad, Copşa Mică, Râmnicu Vâlcea, Agnita şi Cisnădie.
Istoricii spun că pe la mijlocul secolului al XIX-lea, o comisie din oraşele Brasov şi Sibiu se vor adresa baronului Geringer. Comisia din care faceau parte, senatorul Konradsheim si comerciantul Thalmaier din partea Sibiului si August Roth, Karl Maager, Gheorghe Bariţiu din partea Braşovului, va cere continuarea construirii caii ferate si in partea de sud a Transilvaniei, aceasta fiind construita in restul vechii provincii. Reticenta Guberniului va face ca cererea comisiei sa nu fie aprobată. Acest lucru s-a datorat conflictului care se dezvoltase intre maghiari şi saşi. Greu şi târziu va fi construita prima cale ferată din sudul Transilvaniei, în 1872 între Copşa Mică şi Sibiu.
Şi… aşa a fost. Primul tren care a circulat pe aceste meleaguri – la inaugurarea caii ferate Copşa Mică–Sibiu – a intrat în gara Sibiu la 11 octombrie 1872 şi a legat ţinutul cu principalele oraşe transilvane: Blaj, Mediaş, Cluj, Teiuş şi Oradea, dar şi cu capitale din vestul Europei: Paris, Viena, Praga etc.
# Până la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au mai construit și alte legături feroviare către orașul Sibiu:
Sibiu–Avrig – finalizată la 13 septembrie 1892 și care urma să lege Sibiul de Brașov, prin Făgăraș. Din cauza dificultăților financiare și a neînțelegerilor cu privire la soluțiile tehnice ce urmau a fi adoptate, această legătură feroviară s-a realizat abia la 6 noiembrie 1908.
Sibiu–Râmnicu Vâlcea, prin Pasul Turnu Roșu, spre fosta graniță ungaro-română – pusă în funcțiune în 1897
Sibiu–Vințu de Jos – dată în exploatare la 25 noiembrie 1897 și care lega direct Sibiul de Calea ferată Arad-Alba Iulia, fără a mai trece prin Copșa Mică. Astfel, distanța pe cale ferată între Vințu de Jos și Sibiu a putut fi astfel de la 119 la 83 km.
Complexul feroviar Sibiu funcţionează astăzi cu trei staţii de cale ferată, depou de locomotive, atelier de reparat vagoane, secţii de întreţinere şi regulator de circulaţie pentru ordonarea activităţii în zonă.
Începând cu anul 1991, Regionala CF Braşov a salvat de la casare şi a restaurat doua garnituri de vagoane de epocă, pe care le-a destinat turismului feroviar. Prima, formată din patru vagoane de cale normală, a fost construita in perioada 1938-1940 la uzinele Astra Arad şi Ernesto Breda – Milano, Italia. Cea de a doua garnitură, compusă din patru vagoane de călători şi doua vagoane de marfa, construite între anii 1950-1956 la uzina Unio Satu Mare, a fost destinată turismului pe calea ferata îngustă Sibiu–Agnita. În perioada 1992-1998 au circulat 40-50 de trenuri de epocă anual, comandate pentru traseele pitoreşti: Sibiu–Râmnicu Valcea, Sibiu–Vinţu de Jos, Sibiu–Braşov, Sibiu–Cisnădie, Sibiu–Copşa Mică, Braşov–Întorsura Buzăului şi altele, aducând importante venituri.
La 28 august 1994 a fost inaugurat Muzeul Locomotivelor cu Abur al Regionalei CF Braşov, care funcţionează în incinta Depoului de Locomotive Sibiu si poate fi vizitat zilnic între orele 8.00-16.00. (sursa: http://www.forum.ro-trans.net)
Ca o recunoaştere a valorii exponatelor din acest muzeu, prin Ordinul nr. 2.686 din 31 decembrie 2000 al Ministrului Culturii, toate locomotivele cu abur de aici au fost declarate tezaur al patrimoniului cultural naţional, ocrotit de legile statului.
