Boian, mai demult Boianu de Jos, Bazna de Jos (în dialectul săsesc Bonnesdref, în germană Bonnesdorf, Bonisdorf, Bunnesdorf, Boneschdorf, Unter-Bassen, Unter-Bossern, în maghiară Alsóbajom)- un sat cuminte, vechi, cu oameni minunați. Undeva, în nord-vestul a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. (aparține de comuna Bazna).
Ei bine, se pare că boienii, mari iubitori de agricultură și… încă, pe cât îi mai duc puterile, crescători de… bivolițe (numite în partea locului și ghibole), sunt inventatorii uni cuvânt cu haz, care se încăpățânează să țină vie tradiția… Aici, oamenii nu mai vorbesc de imaș, de islaz, de… pășune. Ci de… ghibolodrom. Adică locul unde mere omul la păscut cu ghibolele, de să încarcă ujeru de lapte fain, d-poi cresc copchii ca feții din povești!
Demn de amintit, prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul „Teodorich de villa Boneti”.
În anul 1335 parohia Boian aparținea de „Archidiaconatus Cocllorum” („Kokel” este denumirea germană a râului Târnava).
La sfârșitul secolului al XV-lea (probabil 1486-1490) domeniul Cetății de Baltă, din care făcea parte și satul, este stăpânit cu titlu de fief, de unii domni ai Moldovei, începând cu Ștefan cel Mare. Ca și în cazul Ciceului, era vorba de o danie din partea regelui Ungariei pentru a putea servi de eventual refugiu, de azil (descensus). Cu același titlu domeniul este stăpânit de Bogdan al III-lea, iar în 1529 ajunge în posesia lui Petru Rareș.
Precizare: fotografia și denumirea le-am aflat de la una din cititoarele publicației noastre, Teodorra Rodica
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
