I LOVE SIBIU – de la declaraţia lui Nicholas Cage, la abţibildul de pe scaunul cu rotile

“I LOVE SIBIU”. Un abţibild. Mare sau mic, pe uşi, maşini, mopede, vitrine, stâlpi, porţi, coşuri de cumpărături. O siglă cu litere de-o şchioapă petricouri,căni, fotografii, desenată pe asfalt, în joacă, de copii ori afişată unde nu te-aştepţi. Chiar şi pe scaunul cu rotile ori pe traista cu cartofi a mumei.

Nu… dacă stai şi observi cu atenţie şi sigla dar şi comportamentul sibianului derând, vezi că nu evorbadeo obsesiede un brand, de « o chestie » de imagineşi punct. Nu, nu… e ceva care vine din interior, dintr-un admirabil patriotism local. Din felul în care puştiul de 12 ani- pe care nu l-ai văzut în viaţa ta decât acum, în staţia de autobuz aşteptându-şi tovarăşii de joacă- îţi spune respectuos « Bună dimineaţa » ori din acel deloc mieros, « mai poftiţi pe la noi, mâine aducem marfă »- al vânzătoarei de la magazinul din colţ.

E, poate, propoziţia care vorbeşte despre vecina care sădăşte flori şi pe trotuarul de vis-a-vis, unde nu mai locuişte nimeni, dar « să nu pară locul pustiu », despre Piaţa Mare unde, dacă azi e mega-spectacol de operă sau jazz, peste o săptămână vafi festival internaţional de folclor, raliu, CibinFest sau cine ştie ce vizionări de filme sau modă, despre felinarele vechi, mult mai bătrâne ca amintirile bunilor noştri care tronează, încă vii, pe străzile din centrul oraşului, despre miile de turişti şi zecile de evenimente de talie internaţională adăpostite de muzeele sibiene.

« I  LOVE SIBIU » : « lentila »prin care sibienii îşi văd oraşul şi vorbesc tuturor despre dânsul,  de parcă ar povesti despre proprii părinţi.

E propoziţia spusă cu inima deschisă, în urmă cu trei ani de hollywoodianul Nicholas Cage, undeva în Piaţa Mare, fascinat de oraşul lui Brukenthal, e sentimentulpecareţi-l insuflă poveştile şi informaţiile peacrele afli de la ghizii din Turnul Sfatului, ori clopotele bisericilor de toate confesiunile care la Sibiu sună armonic, ca într-o uriaşă orchestră, în care toate sunt « vioara I ».

« I LOVE SIBIU » : nu e o obsesie, nu e o supărătoare repetiţie « pe toate gardurile ».

E un sentiment. Acela insuflat chiar şi de iniţitiva de a afişa pesite-ul Primăriei poveştile, pe scurt ale atâtor clădiri şi case cu istoric remarcabil… ori de gesturile mărunte ale localnicilor. *(dar care, din când în când, se loveşte de straturile de gunoaie de pe lângă blocurile din capătul străzii Rusciorului ori de-a lungul căii ferate, ori de buruienile cresute pe unele spaţii verzi din preajma unor alte blocuri sau case).

Şi, totuşi, e un gest. Un patriotism local demn de admirat, care are încă puterea de a da lecţii noilor generaţii !

     

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: