IIA, un simbol al romanismului

IIA. O POVESTE scrisă în semne cusute. IIA, SUFETUL NOSTRU ROMÂNESC…

 

IIA românească nu este doar un veşmânt, ci un simbol al românismului ! O poveste de viaţă care poartă amprenta cutumei ce s-a succedat prin timp, prin zone etnogeografice, prin viaţa colectivităţilor umane care s-au sălăşluit statornic în vatra multimilenară a României de astăzi.

Este dacă vreţi un argument palpabil al faptului că nici o vicisitudine, nici o tendinţă de globalizare nu va reuşi să ne clatine sau să ne dezrădăcineze.

Ziua Universală a Iei sărbătorită prin tradiție, în iunie şi la Sibiu şi mai ales manifestările organizate în incinta Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale – ASTRA din Dumbrava Sibiului, demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că foarte mulţi români nu şi-au uitat straiele tradiţionale, pe care au învăţat să le poarte cu mândrie, măcar la vreme de sărbătoare.

Cunoscută şi sub denumirea „cămaşa cu altiţă” (chenar), ia reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali (internaţionali sau autohtoni) – ea a rămas un simbol, o poveste, o carte de istorie.

Poporul român se identifică, printre altele şi poate în cel mai autentic mod, prin portul său popular, cu precădere prin cea mai reprezentativă şi cea mai marcată de simboluri piesă a sa: cămaşa.

“Purtăm ii ca să ne identificăm cu etalonul frumuseţii, bunătăţii şi fericirii populare”, marturiseste Varvara Buzilă, doctor universitar Universitar, citata de www.one.ro  .

Materialele, broderia realizată din benzi ornamentale ce caută echilibrul perfect, toate sunt, de fapt, nişte simboluri vizuale cu o mare încărcătură.

Se stie ca proporţiile sunt alese şi verificate cu atenţie de meşteşugar, iar locurile fiecărei broderii sunt stabilite cu stricteţe dumnezeiască pentru a realiza „opera cea mai importantă”, opera a numeroase generaţii de femei.

În conceperea iei, româncele au investit o parte din spiritul perfecţionist feminin, aspiraţiile lor spre  frumuseţe, bunătate, fericire, iubire…

Totodată, folcloriștii sunt de părere că “însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular ci şi rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.”

Așadar, purtați IIA, sărbătoriți-o- cu inima, cu gestul, cu trupul! Și nu uitați: “Dacă nu ai identitate, nu ai poveste despre lume şi despre tine, nu ai ce negocia, ieşi de la masa tratativelor, eşti în lada de kitsch-uri şi de gunoaie ale istoriei, devii un marginal.” (Ioan Sorin Apan)

surse foto: Iubesc Sibiul, CNM ASTRA

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: