La 6 mai 1961 pășea în nemurire, să vegheze corola de minuni a lumii Lucian Blaga, marele poet, filosof, dramaturg (născut la 9 mai 1895). Printre versuri și cugetări filosofice, este potrivit aici să-i citim gândurile despre rânduirea lumii rurale românești și săsești. În cadrul generos și profund al preocupărilor sale pentru “spațiul mioritic ondulat“, fragmentul de mai jos descrie caracterul arhitecturii din satele noastre, cu diferențe și asemănări. 
“Geometria” caselor vorbește de fapt despre oamenii care le-au clădit, cu rostul, tainele și ritmurile vieții lor, armonizându-și formele cu lacrimile, jocul și țesăturile străbune.
Drumurile ardelene duc prin sate, unde, în nemijlocită vecinătate, găseşti două concepţii arhitectonice cu totul diferite: românească şi săsească. Străvechile, masivele sate săseşti şi au studiat – cel puţin aşa pare – foarte mult locul unde aveau să fie clădite. 
Din felul cum ele se aliniază, potrivit unor exigenţe geometrice, se desprinde impresia de calcul.
Și asta pentru că dintotdeauna poetul, intuind, parcă, gândul lui Mircea Vulcănescu, a fost convins că „Tot ce are preţ în viaţa acestui neam e venit de la sat, sau măcar a trecut prin sat. Nimic trainic nu s-a închegat între aceste hotare fără el.”
Demn de precizat, debutul literar al lui Blaga s-a produs în ziarul sibian “Tribuna” cu poezia “Pe ţărm”(1910), pentru ca, tot la Sibiu, să publice nouă ani mai târziu, placheta de versuri “Poemele luminii”. În perioada 1914-1916 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917.
Așadar, iată câteva imagini ce-i pot aduce un omagiu lui Lucian Blaga…
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
