Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc. Din rânduielile bisericeşti ştim că se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, dar când aceasta dată cade miercurea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Postul Naşterii Domnului se încheie pe 24 decembrie şi durează 40 de zile.
Acest timp al tradiţiilor şi obiceiurilor străbune ne aminteşte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Astfel, creştinii postind, se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi născut din Fecioara Maria şi să se bucure cu luare-aminte de lumina sfintelor sărbători.
Postul Crăciunului este prilej de magie pentru fetele nemăritate, care încă nu şi-au găsit ursitul. Acestea trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului vor fierbe crupe fără sare, pe care apoi le vor pune pe masă pentru ca, seara, venind umbra ursitorului lor, pe cahlă, să aibă ce ospăta.
– din bătrâni se ştie că după Lăsatul Secului, oalele în casă se aşează cu gura în jos, pentru a alunga paguba sau boala.
– În unele zone, există obiceiul “bătutul pernelor”: fetele nemăritate încearcă astfel să-şi îmblânzească soarta şi să-şi găsească peţitori. Este o vreme şi a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă şi o vară rodnică.
– Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.
– Pe 21 noiembrie, la praznicul « Intrării în Biserică a Maicii Domnului », se spune că ”se deschide cerul, vorbesc vitele, le aud cei neprihăniţi”. Dacă în această zi este senin, soare, se spune că vara va fi secetoasă, iar dacă ninge, iarna va fi grea. Se dă de pomană pentru cei înnecaţi şi cei care au murit fără lumină şi se arde câte o lumânare şi se ung ferestrele şi uşile cu usturoi deoarece ”încep să lucreze fermecătoarele”, după cum aflăm de la prof univ dr Ioan Viorel Boldureanu, (cadetra de Etnologie şi Folclor a Universităţii de Vest Timişoara).
– Un alt moment important al postului este ziua de 29 noiembrie, în ajunul Sfântului Andrei sau ”Noaptea strigoilor”. Atunci se ung uşile, ferestrele cu usturoi contra strigoilor şi se apără vitele cu mac şi sare, nu se mătură de teama lupilor şi se fac ”vrăji de aflarea ursitei, de noroc, de dragoste”. Se spune că dacă este lună plină şi cer senin iarna va fi călduroasă iar dacă sunt nori, zăpadă sau ploaie zăpezile vor fi mari.
– Pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, se mănâncă bucate cu usturoi, nu se piaptănă, nu se pronunţă numele lupului, nu se împrumută din casă, fetele fac vrăji de dragoste, se fac vrăji de întors pentru obiectele furate, pierdute, se pune o grenguţă de măr în apă iar dacă aceasta înfloreşte de Sfântul Vasile anul viitor va fi roditor.
– Conform sursei citate, pe 4 decembrie, de Sfânta Varvara, nu se lucrează în mină, nu se folosesc lucruri negre ca să nu facă grânele tăciune, femeile nu ţes, nu cos, nu opăresc rufe ca să nu se taie şi să nu se îmbolnăvească copiii, nu se mănâncă porumb copt, fasole şi dovleac ca să nu se facă bube, copiilor li se fac cruci pe frunte şi mâini cu miere şi dovleac să-i apere de vărsat, se fac azime cu miere care se dau de pomană, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă şi se spune că, dacă înfloresc până la Florii, va fi an mănos.
– Pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, considerat protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele şi făcător de minuni, se spune că dacă nu a nins va fi iarna grea şi lungă. În satele Mărginimii Sibiului, copiii primesc încălţări noi şi câte-un boţ de brânză nouă, (să nu le treacă foamea pe dinainte, să nu le spulbere bucuria) şi tot acum se formează Ceata Junilor care îşi caută gazdă şi începe repetarea colinzilor pentru Crăciun.
– Pe 20 decembrie, de Ignat, nu se mai spală rufe până după Bobotează şi nu se mai toarce, se taie porcii şi se spune că vederea sângelui apără de boli, aduce noroc. Pe 24 decembrie, în Ajun de Crăciun, se începe orice lucru pentru a avea spor la el peste an, nu se dă din casă, se mătură invers şi nu se scoate gunoiul ca să nu se ducă norocul.
E, acum, vremea când Mărginimea Sibiului „înfloreşte” de sub zăpezi şi ger: colţul de rai în care lumea satului- arhaică şi tihnită aminteşte de versul lui Blaga şi de tradiţiile dintr-un început de lume. Cu obiceiuri şi cântece vechi, din inima ţăranilor dichisiţi în straiul moştenit din buni- străbuni.
Zilele de dezlegare la pește
În post, zilele cu dezlegare la peşte sunt : 21 noiembrie (când se sărbătoreşte Intrarea în biserică a Maicii Domnului), 23 noiembrie (sărbătoarea Sfântului cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii), 24 noiembrie (Duminica a 30-a după Rusalii), 25 noiembrie (Sfânta Mare Mucenică Ecaterina, Sfântul Mare Mucenic Mercurie), 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României), 1 decembrie (duminica a 15-a după Rusalii), 3 decembrie (Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani), 5 decembrie (Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit, Sfântul Mucenic Anastasie, Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Atonitul), 6 decembrie (Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei), Sâmbătă, 7 decembrie (Sfânta Mucenică Filofteia de la Curtea de Argeş), 8 decembrie (Duminica a 27-a după Rusalii), 12 decembrie (Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Sfântul Mucenic Sinet, Sfântul Ierarh Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului), 14 decembrie (Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie), 15 decembrie (Duminica a 28-a după Rusalii).
Cum e datul din bătrâni, 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, este zi de post negru.
Aşadar, primiţi cu inima deshisă postul şi gustul său ce-aduce închinare Naşterii Domnului.
