Ce copil șod, ce țap șod, ce vorbă șoadă… sunt vorbe cu un pitoresc și-un tâlc pe măsură, întâlnite doar aici, în dulcele grai ardelenesc. Ei bine, iată care sunt adevăratele taine ale acestui… nostim adjectiv sau, după caz, adverb, care colorează limbajul din sudul Transilvaniei, mai cu seamă.
ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (regionalism) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod. (Sursa: DEX 1998 )| |
șod (înv., reg.) adj. m., pl. șozi; f. șoádă, pl. șoáde (Sursa: DOOM 2 2005 )|
ȘOD adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.
ȘOD șoádă (șozi, șoáde)reg. Care manifestă curiozitate; care este indiscret. /<ung. sod
ȘOD, ȘOÁDĂ,șozi, șoade, adj. (Regional) Curios, ciudat; bizar. Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? COȘBUC, P. II 130. Orișicît de șoadă ni s-ar părea datina aceasta, totuși are ea desigur însemnătatea sa istorică. MARIAN, Î. 268. ♦ Nostim, hazliu. Cu-acest gând slab, dar foarte șod, Voios Achim în fugă pleacă. COȘBUC, P. II 245. ◊ (Adverbial) Noi astăzi, venind pe cale, am pățit-o cam șod cu niște oameni de omenie. (SEVASTOS, N. 327).
șod adj. m., pl. șozi; f. sg. șoádă, pl. șoáde
șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu slavul šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).
șod a. Tr. ciudat, poznaș: birău-i om cam șod [Ungurescul SOD- glumeț].
șod, șoádă adj. (maghiarul sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt. Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. (sursa: dexonline.ro)
surse foto: Riu Sadului, Poiana Sibiului Satul Vlasinilor
