Reverberatii la articolul nostru privind marii iconari ai Sibiului, „Cele mai importante pagini din istoria icoanelor pe sticlă respiră în Sibiu” (https://www.sibiunews.net/index.php/articole/18-cultura/678-cele-mai-importante-pagini-din-istoria-icoanelor-pe-sticla-respira-in-sibiu.html) . Doamna Maria Grancea, bibliotecar la Biblioteca din Avrig, ne-a dezvaluit o legenda privind acest subiect ce face onoare judetului Sibiu.
Iată cum, articolul nostru a scos la iveală o veche comoară…
„Legenda spune ca icoana pe sticlă s-a născut la poalele munţilor Făgăraş, în casa unor copii orfani, într-o zi de sărbătoare.
Doi fraţi plângeau în ziua de Paşte pentru că erau singuri şi pentru că nu ştiau ce este iubirea.
Un înger (în unele variante Isus sau Maria) li s-a arătat în lumină şi le-a spus ca iubirea trăieşte în fiecare, este lumina în sufletul fiecărui copil, trebuie doar s-o dăruiască şi vor primi înapoi însutit.
„Dar cum şi cui s-o dăruim?”
„Lui Dumnezeu, scrisă în lumină, celor din jur în dar”, a răspuns îngerul.
„Cum oare?”
„Cu astea” a răspuns îngerul şi a dispărut lăsând în urmă un nor de petale de flori.
Atunci copiii au găsit singurul mod de a scrie în lumina: lipind petalele pe fereastră şi alcătuind chipul pe care l-au văzut.
Aşa s-a născut icoana pe sticlă.
(Se ştie ca primele icoane au fost pictate/schiţate pe ferestre.)
Un vecin invidios a furat într-o noapte fereastra ca s-o aibă numai el dar, în dimineaţa următoare fereastra era la locul ei, a încercat în mai multe rânduri dar de fiecare dată fereastra era la locul ei. A renunţat şi a înţeles că icoana trebuie să fie văzută.
Acesta era darul. Icoana trăieşte în lumină”.
„Legenda aceasta mi-a povestit-o o femeie din Arpaşu de Sus când şi eu, copil fiind cochetam cu pictura”, ne-a mărturisit Maria Grancea, căreia îi mulţumim pe această cale.
