AȘA CEVA, la doi pași de Sibiu… pe Măgura Cisnădiei. Așa ceva e o comoară și, poate, un semn să ne întoarcem fața și inima către natură.
Vă amintiți, cu siguranță, basmele copilăriei, cu marii copaci plini de vrajă, cu mere or frunze de aur, adăpostind zâne, uriași, pitici… ori cine știe ce taine și cărți văzute doar de cei cu mintea ageră…
Ei bine, AȘA copaci avem noi, aici. Și asta e de bucurie, de taină… Că nu lasă, se zice, Domnu la-ntâmplare, așa daruri hai-hui. Ci numai și numai acolo unde oamenii merită răsplată… Și asta să ne de ade gândit. Să nu mai ciuntim, să nu ne mai omorâm codrii, să nu ne mai pângărim izvoarele ba de ce să nu scriem poezii și, poate, imnuri de mulțumire că încă avem așa ceva…Așa ceva ce ne pune la-ncercare: mai iubim natura, oare?!?
Sursa foto: Galerie FOTO Marius Iliescu
