7 aprilie 1881 este data la care a luat nastere, în Romania, învatamantul militar de artilerie: la Bucuresti se înfiinta Şcoala Speciala de Artilerie si Geniu, la initiativa principelui (viitor rege) Carol I, primul comandant al scolii fiind colonelul Eracle Arion.
Demn de remarcat că, în opinia majestăţii sale, artileria reprezenta „podoaba oştirii sale”.
O şcoală de prestigiu, la nivel naţional
Instituţia de învăţământ destinată pregătirii artileriştilor are o vechime şi un trecut extrem de onorante, cum puţine instituţii de învăţământ românesc, inclusiv civile deţin. De-a lungul timpului, instituţia a purtat numeroase denumiri – „Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu”, „Şcoala Militară de Artilerie”, „Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie”, „Institutul Militar de Artilerie şi Geodezie”, „Şcoala de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete”, „Centrul de Pregătire pentru Artilerie Terestră” .
Meritul principal al şcolii constă în faptul că aceasta s-a impus în cadrul societăţii româneşti, prin calitatea actului didactic produs, prin valoarea personalului său, constituit din mari comandanţi şi eminenţi profesori şi instructori, precum şi prin faptul că a dat nu numai artileriei şi armatei „servanţi”, ci şi naţiunii române.În acest sens ar fi de amintit numai câţiva dintre comandanţii săi de mare notorietate, a căror memorie cei de astăzi o îmbrăţişează şi o omagiază cu gândul recunoştinţei camaradereşti, ce au fost promovaţi pe înalte trepte ale ierarhiei militare: colonelul Eracle Arion, primul comandant al şcolii, afirmat deja în Războiul Neatârnării, cel care a ajuns general de divizie, comandant al Corpului 2 Armată şi al Cetăţii Bucureşti; locotenent-colonelul Tell Alexandru, cel ce a fost înaintat până la gradul de general de brigadă (în activitate) şi de divizie (r) şi care a îndeplinit funcţia de comandant al Diviziei 8 Infanterie din Botoşani, şi pentru aproape un sfert de veac pe cea de director al Revistei Artileriei; locotenent-colonelul Petre St. Vasiliu-Năsturel, cel ce a ajuns general de divizie şi comandant al Diviziilor 6 şi 2 Infanterie; locotenent-colonelul Nicolae Popovici, care a fost avansat la gradul de general de brigadă şi a îndeplinit funcţiile de secretar general al Ministerului de război şi comandant al Diviziei Bucureşti; eroul de la Mărăşeşti, locotenent-colonelul Eremia Teofil Grigorescu, care a purtat gradul de general de corp de armată şi ar fi meritat cu prisosinţă să fi e şi unul dintre mareşalii României şi care a ajuns ministru de război; locotenent-colonelul Alexandru Referendaru, cel ce a ajuns general de divizie şi a condus destinele artileriei, ca inspector general, aproape un deceniu; locotenent-colonelul Pion Georgescu, înaintat până la gradul de general de divizie, de al cărui nume a fost legată cea mai puternică tranşee de apărare, tranşeea „EMINESCU” scrisă din puieţi de brazi pe dealul Comjei din Poarta Someşului; locotenent-colonelul Potopeanu Gheorghe, ajuns general de divizie, comandant al Corpului 7 Armată în războiul antihitlerist; colonelul Stăvrescu Gheorghe, general de corp de armată, inspector general al artileriei, decedat în închisoarea Aiud; şi lista poate continua. Între marii profesori care au desfăşurat o laborioasă activitate în cadrul şcolii se numără: Spiru Haret – mecanică raţională, Ştefan Hepites – fizică, David Emmanuel – calcul diferenţial şi integral, Constantin Istrati – chimie, Constantin Gogu – geodezie, Gheorghe Kirilov – algebră superioară, căpitan Constantin Coandă-mecanică şi algebră superioară, căpitan Toma Gheneamecanică, căpitan Eremia Grigorescu-algebră, căpitan Ştefan Burileanu – cinetică, algebră şi mecanică, colonel Constantin Hîrjeu – geometrie descriptivă, maior Vasile Negrei – calcul diferenţial şi integral, profesorul universitar Valeriu Alaci – mecanică, căpitan Iosif Butoi-topografi e, matematicianul Gheorghe Buicliu-balistică exterioară şi geometri analitică, căpitanul Constantin Verdeş – mecanică şi fi zică aplicată. Desigur enumerarea marilor dascăli care au format atâtea generaţii de ofiţeri de artilerie ar putea continua.
Miniştrii care au ieşit de pe băncile şcolii
Pe băncile acestei instituţii de învăţământ s-a format o bună parte din elita armatei române. În acest sens este de remarcat că 11 artilerişti au deţinut de-a lungul timpului portofoliul de ministru de război/apărării: colonelul Nicolae Haralambie, colonelul Tobias Gherghely, generalul Gheorghe Manu, colonelul Nicolae Dabija, generalul Alexandru Anghelescu, generalul Iacob Lahovary, generalul Eremia Grigorescu, generalul Ion Răşcanu, generalul Paul Anghelescu, generalul Emil Bodnăraş, generalul Victor Stănculescu, iar alţi 11 au îndeplinit funcţia de şef al Marelui Stat Major/Statului Major General : generalul Iacob Lahovary, generalul Constantin Christescu, generalul Alexandru Lupescu, generalul Ioan Sichitiu, generalul Florea Ţenescu, generalul Alexandru Ioaniţiu, generalul Costin Ionaşcu, generalul Constantin Popescu, generalul Vasile Ionel, generalul Mihail Popescu). De asemenea, 19 artilerişti au îndeplinit funcţia de secretar general al ministerului, alţi 12 au comandat cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ militar, Şcoala Superioară de Război/Academia Militară/ Academia de Înalte Studii Militare, iar alte zeci de artilerişti au fost comandanţi de armată, corp de armată şi divizie. Pe lângă cei ce au performat la cel mai înalt nivel în instituţia militară, mulţi alţi absolvenţi ai şcolii au deţinut demnităţi civile de mare importanţă: preşedinţi ai Consiliului de miniştri/prim-miniştri (generalul Gheorghe Manu, generalul Constantin Coandă), miniştri ai altor ministere decât Ministerul de Război/Apărării, senatori, deputaţi, prefecţi, primari, ambasadori etc. Galeria spiritelor alese ale servanţilor naţiunii române, formate în Şcoala Militară de Artilerie este întregită de academicieni, profesori şi conferenţiari universitari de marcă, cercetători ştiinţifici şi scriitori ale căror nume se regăsesc în această carte. Toţi aceştia dau strălucire şcolii care i-a format nu numai ca militari ci şi ca cetăţeni de excepţie.
„Prin valoarea absolvenţilor săi, şcoala a imprimat o nouă dimensiune noţiunii de „artilerie” (provenită din verbul arhaic din limba franceză „artiller”, care în esenţă înseamnă arta de a trage), anume „arta” de a da României „servanţi” de mare valoare, devotaţi, patrioţi adevăraţi. Cu deplină certitudine afirmăm că această şcoală a fost urmată de tineri cu vocaţie pentru cariera atât de frumoasă a armelor şi cu dragoste profundă faţă de neam şi ţară. În Şcoala Militară de Artilerie s-a deprins din totdeauna ştiinţa mânuirii exacte şi precise a traiectoriilor şi modalitatea de a fi român în adevăratul sens al cuvântului. Memoriei lor, a tuturor celor ce au manifestat excelenţă profesională, ce au contribuit la dezvoltarea învăţământului de artilerie, pentru care artileria a fost nu numai o meserie ci şi o stare de spirit, le dedicăm cu gratitudine aceste rânduri.
În cei peste 130 de ani ai existenţei sale, Şcoala Militară de Artilerie a îndeplinit roluri multiple: de formare şi/sau de perfecţionare a ofiţerilor activi; de formare a guarzilor de artilerie; de formare a ofiţerilor de rezervă; de formare a ofiţerilor tehnici de artilerie; de formare şi/sau de perfecţionare a subofiţerilor şi maiştrilor militari activi; de formare a subofiţerilor de rezervă. Cu toate acestea, misiunea de bază, definitorie a şcolii a fost formarea ofiţerilor de artilerie. Uneori aceasta a fost singura sa misiune. Alteori, acesteia i-au fost alăturate alte misiuni, inclusiv de perfecţionare a pregătirii ofiţerilor de artilerie. În prezent, Centrul de Instruire a Artileriei Terestre şi a Artileriei Antiaeriene „Ioan Vodă”, continuatorul tradiţiilor învăţământului de artilerie îndeplineşte toate misiunile mai sus enumerate, deopotrivă pentru artileria terestră şi artileria antiaeriană, cu unele limitări în ceea ce priveşte formarea subofiţerilor activi. De-a lungul timpului şcoala a mai pregătit şi ofiţeri din armele geniu, marină şi topografi e. De asemenea, pe lângă ofiţerii de comandă şcoala a mai pregătit guarzi de artilerie şi geniu, prin Şcoala Militară de Guarzi de Artilerie şi Geniu, desfiinţată în 1898, precum şi ofiţeri tehnici de artilerie.
O caracteristică importantă a şcolii este aceea că aceasta a funcţionat, în general, ca unitate de sine stătătoare, cu excepţia perioadelor 1882-1887, când comanda a fost asigurată de comandanţii Şcolii de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie, şi 1961-1970, când a funcţionat ca secţie în cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu””. (Revista Forţelor Terestre)
