Negustori și mesteșugari înnăscuți, mărginenii au practicat, între alte îndeletniciri, și opincăritul. Și cu succes, am putea spune! De exemplu, memoria documentelor ne indică faptul că în anul 1826, la Săliște, erau atestati 31 de opincari. În secolul al XIX-lea, s-a dezvoltat si cizmăritul. Tot la Săliște- supranumită Salonul Ardealului– lucrau pe atunci 30 de cizmari, care confectionau incaltaminte de tot felul, atat la comanda cat si pentru targuri.
Așa cum e spusă povestea acestor meșteri pe http://marginimeasibiului.com/, aflăm că pentru a scăpa de concurenţa opincarilor mărgineni, breslaşii sibieni se folosesc de o ordonanţă prin care se oprea portul opincilor cu păr, 
În regiunea Sibiului există o variantă de opincă păstorească – cu gurguiul într-o parte – la care se observă creşterea uşoară a colţului exterior de la partea anterioară, care ajută la indicarea dacă opinca este pentru piciorul drept sau stâng.
După toate probabilităţile, opinca păstorească a apărut în comunitatea păstorilor mărgineni. Ea s-a extins apoi spre Făgăraş, Sebeş, Alba, Turda, Cluj, Năsăud etc.
Conform sursei citate, această variantă a fost numită ungurenească deoarece a fost folosită în sudul Carpaţilor, în principiu, numai de către păstorii ardeleni: găsim exemple de opincă sibiană în sudul Carpaţilor, peste tot unde au trecut păstorii mărgineni.
… Căci ele, opincile or ținut în brațele tălpilor lor plaiul acesta, bătut cu piciorul zdravăn și neobosit al ciobanului… ca nicovala fierul gata să-l faci potcoavă, așa și opincile au bătut în lung și-n lat, și cărări s-au deschis și doruri au dus…
Surse foto: marginimeasibiului.com, adevarul.ro
