A vorbi despre vernisajul de ieri de la Casa Artelor din Sibiu, ar trebui sa încep cu ceea ce a spus, în cadrul festiv, Corneliu Bucur, fostul director al Muzeului ASTRA; coleg si prieten al marelui colectionar Horst Klusch – poate cel mai mare specialist în ceramica din aceasta parte de Europa:
„Noica spunea aşa: cultura se defineşte prin cea mai simplă relaţie: transformarea lucrurilor în valoare! Este ceea ce a făcut şi face domnul Horst Klusch de-a lungul a peste 5 decenii. Luând în considerare munca şi pasiunea sa, am putea spune că la început nu a fost cuvântul ci oala. Domnia sa a fost practic, condamnat să se ocupe de ceramică. În calitatea sa de profesor de fizică, era, poate, firesc să se ocupe de ceea ce este cu certitudine, cea mai mare descoperire a omenirii- ceramica- de mirajul transformării pământului în obiect. Şi Horst Klusch şi-a dedicat decenii din viaţa sa pentru studiul acesteia”.
Într-adevăr, începând de ieri, iubitorii de artă din Sibiu şi de aiurea, au revelaţia de a vedea, la Casa Artelor din Sibiu, o colecţie impresionantă de ceramică şi nu numai, care pune în prim-plan personalitatea unui iubitor de artă şi a unui cercetător de excepţie: Horst Klusch.
Aşa cum evidenţia directorul actual al Muzeului ASTRA, Valeriu Olaru, evenimentul este menit a aduce un omagiu nu doar personalităţii colecţionarului, ci şi relaţiilor muzeului cu personalităţi, cu iubitori de artă fără de care… muzeele n-ar exista. Şi nici spiritul de tezaurizare, atât de profund ş viguros regăsit în ceea ce este, de o viaţă, Horst Klusch, decanul de vârstă şi de avloare a cercetării ceramicii transivănene şi nu numai.
Personalitate de vocaţie naţională şi internaţională, Horst Klusch nu mai a colecţionat, dar a şi studiat şi a scris despre ceramica şi, implicit despre arta transilvană, în numeroase cărţi scrise în limbile română şi germană, ca un efervescent omagiu adus osmozei dintre culturile săsească şi românească dinArdeal. De asemenea, domnia sa este recunoscut drept cel mai mare specialist în istoria habanelor transilvane, oma de aleasă cultură, „personalitate de structură renascentistă”, cum recunoştea mai tânărul său coleg şi colaborator, prof dr Ilie Moise.
Copiii de suflet
L-am întrebat pe Horst Klusch care din zecile de exponate îi sunt cele mai aproape de suflet. A răspuns fără să stea pe gânduri: Sfeşnicul vechi de 1000 de ani (!), sticla de sifon- poate cea mai veche din România şi…lada de la biserica din Brădeni (n.r. o ladă datată începutul secolului al XVI-lea; la 1507, biseria din Brădeni a fost transformată în biserică fortificată şi atunci fiecare familie din sta a dus acolo, în pod câte o ladă cu provizii de hrană şi îmbrăcăminte „pentru totdeauna”; lada cu pricina a făcut obiectul unei cercetări a unor specialişti din Hildsteim- Germania, care au studiat 4 astefl de lăzi din Transilvania). Şi, fireşte… numeroasele sale vase de ceramică, fiecare cu povestea sa.
Horst Ernst KLUSCH s-a născut în 12 mai 1927, la Sibiu. Activitatea de o viaţă a colecţionarului poate fi structurată cronologic astfel: 1948-1950 – director şi învăţător la Şcoala cu clasele I-IV din Reciu, judeţul Alba; 1951-1958 – inspector şcolar la Sebeş, judeţul Alba; 1958-1971, director la Şcoala generală nr. 3 din Sibiu; 1971-1987, inspector având în responsabilitate muzeele la Comitetul judeţean de Cultură din judeţul Sibiu.
Prima chemare către a fi colecţionar a auzit-o admirând comorile unui renumit etnograf sas, preotul Ludwig Klaster din Gârbova. Dr. Klaus Gundhardt, un apreciat colecţionar din Sibiu, l-a îndemnat să aprofundeze tainele obiectelor din ceramică şi astăzi cercetătorii au la dispoziţie pentru studiu cea mai impresionantă şi mai reprezentativă colecţie ce ilustrează dezvoltarea olăritului artistic din Transilvania.
Colecţia deţinută de Horst Klusch nu înseamnă numai obiecte de ceramică, ci şi valoroase pipe din spumă de mare, candelabre şi alte piese din alamă, mobilier pictat, diferite obiecte confecţionate din cupru, cositor sau fier, fiare de călcat, obiecte din sticlă, icoane pictate pe sticlă.
Pe lângă acestea posedă mii de fotografii, o colecţie model privind ceramica decorativă şi nu în ultimul rând, poate cea mai bogată bibliotecă de specialitate. Valoarea colecţiei sale se datorează şi aparatului de fotografiat care l-a însoţit în toate deplasările de teren, înlesnindu-i obţinerea unor imagini-martor a obiectelor ce nu puteau fi cumpărate.
Însă, Horst Klusch nu este un simplu proprietar al unor obiecte cu valoare patrimonială, ci un specialist în domeniul său de activitate, un ctitor, ce a întemeiat în anul 1966 Cercul de colecţionari ceramişti din Sibiu, prin care a iniţiat şi prima ediţie a Târgului olarilor din Sibiu (1968), pe care l-a organizat, consecutiv, timp de un sfert de veac.
În anul 1968, după un an de la înfiinţare, Horst Klusch a devenit membru al Cercului de Cercetare a Ceramicii Europene, cu sediul la Regensburg / Düsseldorf, cel mai eficient cerc de investigare a olăritului. Din 45 de Simpozioane internaţionale desfăşurate a participat la 30, iar două ediţii au fost organizat la Sibiu în anii 1980 şi 2006.
De asemenea este iniţiatorul a două mari târguri de ceramică: 1980 – Târgul olarilor sud german din Diessen am Ammersee, Germania şi 2000 – Târgului olarilor din Klagenfurt, Austria. În calitatea de specialist a fost invitat să conducă cursuri de pictare a ceramicii la Zell an der Pram, în Austria Superioară. De atunci şi până în prezent toate aceste manifestări se desfăşoară anual.
Horst Klusch este şi şeful secţiei germane a Asociaţiei Folcloriştilor şi Etnologilor din Sibiu, membru fondator al Clubului economic româno-german din Transilvania, membru fondator şi membru al curatoriului Fundaţiei Brukenthal. A conceput şi a organizat Muzeul sătesc din Cisnădioara (1971) şi Muzeul de istoria ţesutului din Cisnădie (1973). Din anul 1995 este redactor-şef adjunct la revista Studii şi comunicări de etnologie din Sibiu, redactor al revistei „Convergenţe transilvane” (din care au apărut până în 2006, 15 volume). Colaborator la revistele „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, „Transilvania”, „Revista de etnografie şi folclor”, „Keramik” (R.F.G.), autor al mai multor studii despre colonizarea saşilor în Transilvania, ceramica populară, portul popular şi arta aurarilor din Transilvania (până în prezent 17 cărţi). Datorită acestor merite este numit de către Ministerului Culturii şi Cultelor în anul 2004 expert în probleme de etnografie săsească.
În anul 2007 preşedintele „Fundaţiei Saşilor Transilvăneni” din München, Christian Habermann i-a decernat premiul Hans – Christian şi dr. Beatrix Habermann pentru întreaga activitate ştiinţifică şi de salvare a patrimoniului etnic al saşilor din Transilvania.
Expoziţia va putea fi vizitată până la mijlocul lunii mai.
