Lebărul, o „sărbătoare” de aperitiv

Lebărul este un preparat pe jumătate românesc, pe jumătate/ săsec- nemțesc, din… măruntaie de porc.

Lebărul este versiunea românească a Lebervurstului german (leber, în limba germană înseamnă ficat), cunoscut și în Franța sub denumirea de „cârnat de pate de ficat”, dar spre deosebire de cârnatul german, care utilizează carne de vită, la pregătirea lebărului, la noi se folosește carne de porc.

Lebărul, un deliciu specific Crăciunului, este preparat din ficat de porc, slănină, carne de porc,ceapă tocată și, uneori,ouă fierte tari, întregi. Carnea, ficatul și slănina sunt tăiate și fierte înainte de a fi tocate și amestecate cu ceapa, condimentele și ouăle. În funcție de rețetă, tocătura este mai groasă sau mai fină, iar amestecul se fierbe înainte sau după ce a fost introdus într-un maț de porc. Tot în funcție de rețetă, pentru compoziție se folosesc și alte organe de porc precum rinichii, inima, plămânii sau gușa. Condimentele cele mai folosite sunt cimbrul, piperul, adesea și folie de dafin sau o țâră d ebusuioc, numa’ așa, de-un parfum…

Proporția de ficat de porc variază între 10 și 25%.

Este un adevărat deliciu, mai cu seamă dacă-i o țâră afumat… și, servit cu frunte de pălincă ori rachiu, cu murături ca al buna și pită de casă e… „o sărbătoare” de aperitiv!