Globalizarea nu dispare, ci intră într-o etapă de transformare profundă, în care eficiența economică este înlocuită treptat de preocupări privind securitatea, reziliența și controlul tehnologiilor strategice. Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României, avertizează că escaladarea războaielor comerciale poate genera pierderi pentru toate economiile implicate, Europa fiind mai vulnerabilă decât Statele Unite.
- Globalizarea a produs prosperitate, dar beneficiile au fost distribuite inegal
- Economia mondială se reorganizează în jurul unor blocuri geopolitice
- Tarifele comerciale pot majora prețurile și reduce investițiile
- Europa ar putea pierde mai mult decât Statele Unite
- Liberul schimb ar fi soluția economică optimă
- „Imposibila trinitate” cu care se confruntă Statele Unite
- Lumea devine mai fragmentată economic, dar rămâne conectată informațional
- Globalizarea nu dispare, ci este renegociată
Economia mondială se îndreaptă către o nouă etapă, marcată de tensiuni geopolitice, tarife comerciale, politici industriale și lanțuri de aprovizionare reorganizate în jurul unor blocuri economice. În opinia lui Leonardo Badea, actualele evoluții nu reprezintă neapărat sfârșitul globalizării, ci mai degrabă sfârșitul formei în care aceasta a funcționat în ultimele decenii.
Prim-viceguvernatorul BNR arată că regulile, stimulentele și raporturile de putere care au susținut globalizarea sunt în prezent renegociate. Dacă până acum criteriul dominant a fost obținerea celui mai mic cost, deciziile economice sunt influențate tot mai mult de siguranța aprovizionării, securitatea energetică, controlul tehnologiilor critice și apropierea geopolitică dintre state.
Globalizarea a produs prosperitate, dar beneficiile au fost distribuite inegal
Leonardo Badea subliniază că globalizarea a adus avantaje economice incontestabile. Comerțul internațional s-a intensificat, piețele s-au extins, iar tehnologiile, capitalul și cunoașterea au circulat cu o viteză fără precedent.
Problema majoră nu ar fi lipsa bunăstării generate, ci distribuirea inegală a beneficiilor. Unele țări, regiuni și categorii sociale au câștigat considerabil, în timp ce anumite comunități au fost afectate de relocarea activităților industriale și de pierderea locurilor de muncă.
În economiile dezvoltate, aceste pierderi concentrate au alimentat nemulțumiri sociale și au amplificat presiunile politice pentru protejarea industriilor naționale.
„O creștere a bunăstării globale poate coexista cu pierderi semnificative pentru anumite grupuri, sectoare sau regiuni”, explică Leonardo Badea.
Economia mondială se reorganizează în jurul unor blocuri geopolitice
Noua paradigmă economică pare să favorizeze regionalizarea producției și colaborarea dintre state considerate aliate. Concepte precum „friend-shoring” și „near-shoring” descriu mutarea capacităților de producție către țări apropiate geografic sau geopolitic.
Aceste politici pot reduce anumite riscuri, dar presupun și costuri. Construirea unor lanțuri de aprovizionare exclusiv în interiorul unor blocuri politice poate oferi mai multă siguranță, însă limitează accesul la furnizori competitivi și poate reduce productivitatea.
„Reziliența poate presupune o primă de asigurare economică”, arată prim-viceguvernatorul BNR.
Cu alte cuvinte, statele și companiile ar putea accepta costuri mai mari pentru a evita dependența de furnizori considerați vulnerabili sau nesiguri din punct de vedere geopolitic.
Tarifele comerciale pot majora prețurile și reduce investițiile
În această nouă configurație, taxele vamale au redevenit instrumente importante de politică economică și negociere. Ele pot proteja temporar anumite industrii și pot determina companiile să-și relocheze investițiile, însă efectele nu sunt exclusiv pozitive.
Tarifele pot majora prețurile, pot afecta firmele care folosesc materii prime sau componente importate și pot declanșa măsuri de retorsiune din partea statelor vizate. Rezultatul poate fi diminuarea comerțului internațional și a investițiilor.
Protejarea unei industrii locale poate afecta o altă industrie din aceeași țară. Un produs importat poate fi, în același timp, concurent pentru un producător și materie primă indispensabilă pentru altul.
Din acest motiv, Leonardo Badea consideră că efectele tarifelor trebuie analizate pe întregul lanț de valoare, nu doar la nivelul sectorului protejat direct.
Europa ar putea pierde mai mult decât Statele Unite
Analiza prim-viceguvernatorului BNR citează estimările realizate de McKibbin, Noland și Shuetrim în 2025, pe baza unui model economic de tip G-Cube. Simulările urmăresc impactul tarifelor comerciale asupra Statelor Unite, Chinei și economiilor europene până în anul 2030.
Potrivit acestor proiecții, Statele Unite ar urma să fie mai puțin afectate decât statele europene, dar mai mult decât China. În scenariul în care toate țările răspund prin măsuri de retorsiune, China, principalul competitor economic al SUA, ar rămâne economia cel mai puțin afectată dintre cele analizate.
Pe baza acestor simulări, Leonardo Badea prezintă și un scenariu privind relația comercială dintre Statele Unite și restul Uniunii Europene.
Dacă este menținut liberul schimb, niciuna dintre părți nu ar înregistra pierderi față de scenariul de bază. Dacă unul dintre jucători introduce tarife, pierderea estimată ar fi de 0,046% din PIB-ul real pentru Statele Unite și de 0,28% pentru restul UE.
În cazul în care ambele părți adoptă politici protecționiste, pierderile aproape s-ar dubla: aproximativ 0,096% pentru SUA și 0,54% pentru restul Uniunii Europene.
Datele indică faptul că economia americană nu este imună la efectele protecționismului, însă dispune de o capacitate mai mare de a suporta escaladarea unui conflict comercial.
Liberul schimb ar fi soluția economică optimă
Din perspectiva strictă a evoluției PIB-ului real, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu ar avea un stimulent economic pentru abandonarea comerțului liber.
Analiza descrie războiul comercial drept un joc necooperativ care poate conduce la un rezultat suboptimal, cu pierderi pentru toate părțile. Chiar dacă un stat rezistă mai bine decât partenerul său, escaladarea tarifelor produce costuri economice inclusiv pentru inițiatorul măsurilor.
Leonardo Badea atrage însă atenția că deciziile statelor nu sunt luate exclusiv pe baza eficienței economice sau a evoluției PIB. Considerentele sociale, politice și de securitate pot determina guvernele să accepte anumite pierderi economice.
„Imposibila trinitate” cu care se confruntă Statele Unite
În analiza sa, prim-viceguvernatorul BNR susține că Statele Unite încearcă să mențină simultan trei obiective dificil de conciliat:
- rolul dominant al dolarului în sistemul monetar și comercial internațional;
- salarii ridicate pe piața americană a muncii;
- obținerea unui excedent comercial.
Printr-o politică protecționistă, SUA ar putea realiza cel mult două dintre aceste trei obiective. O cooperare renegociată cu Europa, inclusiv printr-un acord bilateral de eliminare reciprocă a taxelor, ar putea oferi însă o soluție mai favorabilă ambelor părți.
Lumea devine mai fragmentată economic, dar rămâne conectată informațional
Actuala perioadă diferă fundamental de epocile istorice ale protecționismului prin viteza cu care circulă informația. Inteligența artificială, digitalizarea și comunicațiile globale fac aproape imposibilă izolarea completă a unei economii.
Statele pot introduce bariere pentru bunuri, investiții și tehnologii sensibile, dar nu pot opri cu aceeași ușurință circulația ideilor și a cunoașterii.
Astfel, lumea poate deveni simultan mai fragmentată din punct de vedere geopolitic și mai conectată în plan informațional. Aceasta este una dintre marile contradicții ale perioadei actuale: guvernele încearcă să recâștige controlul asupra fluxurilor economice, în timp ce tehnologia le reduce capacitatea de a controla informația.
Globalizarea nu dispare, ci este renegociată
În concluzie, Leonardo Badea consideră că disputa actuală nu vizează înlocuirea globalizării cu deglobalizarea, ci transformarea principiilor sale de funcționare.
Eficiența și costurile reduse nu mai sunt suficiente. Noul model trebuie să includă securitatea economică, reziliența lanțurilor de aprovizionare și reducerea disparităților.
Riscul major apare atunci când tarifele, folosite inițial ca instrumente de negociere, devin permanente și provoacă represalii succesive. În această situație, renegocierea globalizării s-ar putea transforma într-o fragmentare economică autentică, marcată de pierderi de eficiență și bunăstare.
„O lume mai rezilientă nu trebuie să devină o lume mai săracă, iar securitatea economică nu trebuie confundată cu izolarea”, concluzionează prim-viceguvernatorul BNR.
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.


