LOLELE vă cheamă! AGNITA, duminică, e în sărbătoare!

An de an, la pragul dintre genar şi făurar, spiritele rele musai să fie gonite din Agnita. Este, cu siguranță, momentul unuia dintre cele mai trainice și pitorești obiceiuri săssești, cu rădăcini adânci în istorie… Cu bice şi tălăngi, cu măști și multă voie bună. Aceasta e, în fapt, o tradiţie a saşilor transilvăneni atestată hăt, pe la 1689. Fuga Lolelor, „Urzellauf”- în germană, debutează, ca de fiece dată, cu o paradă la care iau parte peste 150 de lole – personaje mascate cu vârste cuprinse între 3 ani şi 60 de ani -, care însoţesc personajele simbolice tradiţionale ale breslelor săseşti din Agnita.

Demn de precizat, în anul 1872, când Universitatea Săsească a desfiinţat breslele, obiceiul „Lolelor” a fost întrerupt. În anul 1911, tradiţia a fost reînviată prin organizarea unei parade comune cu însemnele breslelor şi „Fuga Lolelor” pe străzile oraşului Agnita, pentru alungarea spiritelor rele.

Fideli păstrării tradiției, agniţenii (și, adesea, oaspeți sosiți din tot județul sau chair sibieni plecați de ani buni pe meleaguri străine, aşteaptă emotionaţi sosirea Lolelor în faţa primăriei. Vine căpetenia paradei cu cei doi îngeraşi, ursul, ursarul si purtătorii coroanei cu animale împăiate – reprezentanţii breslei cojocarilor, căluţul cu călăreţ mascat – reprezentanţii breslei croitorilor, jongleri cu doage de butoaie – reprezentanţii breslei dogarilor şi purtătorii de steaguri şi de lăzi de breaslă.

În prezent, comunitatea saşilor din Agnita mai numără acum doar aproximativ 150 de persoane. 

”Fuga Lolelor” sau mai scurt ”Lolele”, este un obicei săsesc foarte vechi legat de orașul Agnita, dar și de un episod al istoriei acestuia. Asa cum aflam chiar de pe pagina oficiala a… obiceiului, legenda sărbătorii ne duce în timp până în Evul Mediu, când Agnita se afla sub asediul tătarilor, sau al turcilor. Agnițenii au scăpat grație tinerei Ursula, care s-a deghizat și i-a alungat pe invadatori, făcând diferite zgomote. De atunci se sărbătorește ziua Ursulei (“Urzelntag”– o posibilă rădăcină a denumirii săsești a sărbătorii, “Die Urzeln”).

O altă ipoteză privind originea lui Urzeln, cuvânt care nu se poate traduce mot-á-mot,  se leagă de îmbrăcămintea fetei, confecționată din resturi, care în dialectul săsesc din Agnita se numesc ”Urzen”.

Şi în limba română denumirea are origini nesigure. O sursă aminteşte momentele în care anumiți participanți la paradă se mai îmbătau, iar românii ziceau că s-au făcut ca o lolă (ţaţă). Potrivit muzeografului Camelia Ştefan– de la CNM ASTRA, denumirea românească provine tot din dialectul săsesc, din “lallen”, a se bâlbâi, referire la modul în care mai poţi vorbi sub mască.

Potrivit www.romaniaturistica.ro, în 1872 s-a interzis organizarea meşteşugurilor în bresle, ceea ce a dus la dispariţia obiceiului lolelor, timp de mai multe decenii. În 1911 meşterii cizmari, croitori, pielari şi dogari au reînviat obiceiul transmiterii lăzilor de breaslă şi al alaiului de lole. Denumirile săseşti ale celor patru bresle sunt Schuhmacherzunft (Breasla Cizmarilor), Kürschnerzunft (Breasla Pielarilor/Blănarilor), Schneiderzunf (Breasla Croitorilor),respectiv Faßbinderzunf (Breasla Dogarilor).

 Ritualul predării lăzii de zestre se realiza sub forma unei procesiuni: agniţenii de origine germană, membri ai breslelor, îmbrăcau diferite costume şi făceau larmă cu ajutorul unor bice şi talăngi. Aceste personaje mascate erau cunoscute sub numele de ”Lole” şi erau menite să protejeze ritualul de înmânare a lăzii şi alaiul de spiritele rele prin zgomot. Așadar, de la legenda Ursulei până la această formă de sărbătoare, singurele elemente comuneau rămas folosirea zgomotelor și ideea de protecție împotriva spiritelor rele sau a necunoscutului.

 Un obicei al breslelor

Cu toate acestea, obiceiul, care a reușit să se transmită până astăzi în Agnita, are cu totul alte semnificații. Conform aceleiasi surse, in trecut, în Agnita (în săseşte, Ognitheln) existau mai multe bresle, care îşi alegeau,  la începutul fiecărui an, conducătorul. Acest eveniment era marcat prin predarea lăzii de breaslă (în dialect, Ladeforttragen) de la vechiul staroste către noul staroste al breslei. Dacă în prezent lada e doar un simbol, o amintire, în trecut aceasta conţinea hârtii cu  membrii breslei, actele noului staroste şi ale calfelor, liste cu ucenici, statutul breslelor, câştiguri, dări, steag etc.

An de an, respectând ritualul, împărţite în grupe, Lolele îşi vizitează prietenii şi cunoştinţele, şi mănâncă fabuloasele gogoşi pufoase şi beau vin şi cântă aşa cum cere tradiţia. La rândul lor, LOLELE împart la rândul lor, cca 10.000 de gogoşi şi aduc voie bună tuturor.

No, haidați la sărbătoare!!!

 Sursa foto: Centrul Creatiei Junii Sibiu