POSTUL CRĂCIUNULUI! Lucruri mai puțin știute

Pe 15 noiembrie intram in timpul sfant al Craciunului. Cu POST. Un timp al linistii si regasirii, un timp al curatirii si asteptarii…

 

Iata, insa, cateva lucruri nestiute intocmai despre POSTUL CRACIUNULUI…

In acest post se obisnuieste ca toti credinciosii sa posteasca de carne, branza si oua, in timp ce lunea miercurea si vinerea se consuma mancare fara ulei (de exemplu, cartofii fondanti) si fara vin. In zilele de marti si joi se face dezlegare la untdelemn si vin. Mai mult, sambetele si duminicile, pana pe 20 decembrie inclusiv se dezleaga de untdelemn, peste si vin.

Satele noastre sunt un caz singular în Europa din punct de vedere al aurei magico-mitologice încărcată de păgânism, ce proiectează asupra marilor sărbători religioase fleşuri de lumini venite din străvechime.

Tăranii încă mai spun povesti, încă îsi explică într-un mod propriu mersul lumii, încă mai trăiesc sărbătorile într-un mod fascinant, unic. si ceea ce este într-adevăr uimitor, în timp ce colindă despre leu si vânători mitologice, în timp ce tin Zilele Lupilor si cred în Gromovnicul din Bătrâni, oamenii acestia respectă toate restricţiile alimentare, ceremoniale şi de comportament impuse de Postul Crăciunului, pentru a primii cu trupul si sufletul curat Naşterea lui Iisus Hristos.

Postului Crăciunului se suprapune partial peste lunga perioada de împerechere a lupilor, răstimp în care acest animal totem se presupune că ar căpăta puteri magice si că ar căuta vecinătatea omului. Tot acum, în imaginarul popular, începe timpul strigoilor. Se crede că ei devin tot mai agresivi, că puterea lor culminează în noaptea de Sântandrei, apoi se retrag treptat, odată cu formarea cetelor de colindători. În multe povesti strigoiul apare întrupat în lup, noptile lungi de iarnă si sunetul lugubru al crivătului constituind cadrul perfect pentru o adevărată explozie a gândirii magice. „Iera o babă mesteră în descântece,…zâcea că lupii îmblă deopotrivă cu strigoii… ca să nu facă rele bine-i să mai ungi lemnele la usi sî făresti cu usturoi pisat”. (Marcel Laptes – Timpul si sărbătorile tăranului român, 2009).

Ritualuri de purificare, acte de magie premaritală, practici apotropaice, oraculare si de propitiere, toate acestea au loc în intervalul de timp marcat de sacralitate al Postului Crăciunului. si dacă tot am pomenit de vrăjile făcute de tinerele fete pentru a dezlega misterul ursitului, e bine de stiut că ele obişnuiau să adune în fiecare zi a postului câte o surcică de lemn iar în Ajunul Crăciunului făceau cu toate câte s-au strâns un foc mare, la care fierbeau crupe fără sare. Odată fierte, le asezau pe masă şi asteptau miezul noptii, când umbra ursitului venea pentru a se ospăta. Atunci, ele încercau să-i deslusească chipul.

Nu uitati: „Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abtinerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu foloseste, ba chiar vatămă. Poti să te usuci si să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău ti-l vorbesti de rău când el nu e de fată, zadarnic îsi este postul.” (Părintele Sofian Boghiu)