Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu, invită publicul, joi, 20 februarie, ora 17:00, la Casa Artelor, Piaţa Mică, nr.21, la vernisajul expoziţiei LVMEN EST OMEN.
Evenimentul, inedit şi incitat deopotrivă, iniţiat de dr. Laurent Chrzanovski, este rezultatul colaborării dintre Muzeul ASTRA şi numeroşi parteneri, printre care: Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul Naţional al Ţăranului Român (Bucureşti), Muzeul Naţional Brukenthal (Sibiu), Muzeul Civilizaţiei dacice si romane (Deva), Institutul de Cercetări Eco-muzeale (Tulcea), Muzeul de Artă şi Istorie din Geneva.
Expoziţia exprimă bogăţia şi evoluţia corpurilor de iluminat pe cele cinci continente, prin intermediul unei selecţii de fotografii şi documente de epocă şi a mai mult de trei sute de piese, din Antichitate şi până la apariţia electricităţii. Lămpile, lanternele şi candelabrele prezentate publicului îşi regăsesc dimensiunea globală, care cuprinde funcţia practică, estetică şi câteodată chiar cea ludică.
Organizată pe patru secţiuni, expoziţia permite descoperirea rolului luminii în viaţa cotidiană, religioasă, profesională şi chiar festivă, deschizând calea spre o profundă reflecţie asupra valorii simbolice a acesteia, dar şi asupra impactului social al iluminatului artificial.
Bogăţia puţin cunoscută a colecţiei de corpuri de iluminat păstrate în România, din epoca dacică până în perioada modernă, este completat de un aport intercontinental realizat prin intermediul pieselor din colecţiile Muzeului ASTRA şi ale Muzeului Ţăranului Român.
Interactivitatea multimedia a expoziţiei a devenit posibilă datorită Swiss Web Academy (Sibiu). Cu ajutorul unei tablete sau a unui smartphone, publicul poate avea acces la secvențe filmate, ilustrând, prin intermediul imaginilor realizate de operatorul Claudiu Moisescu, modul de funcționare al celor mai reprezentative obiecte și instalații de iluminat.
Arta şi istoria luminii
Expoziţia arată bogăţia şi evoluţia corpurilor de iluminat pe cele cinci continente. Prin intermediul a mai mult de trei sute de piese, din Antichitate şi până la apariţia electricităţii, lămpile, lanternele şi candelabrele îşi regăsesc dimensiunea globală : practicedar şi estetice şi câteodată chiar ludice. Organizată pe patru secţiuni, expoziţia permite de asemenea descoperirea rolului luminii în viaţa cotidiană, spirituală, profesională, şi chiar festivă.
Evoluţiile şi involuţiile iluminatului de-a lungul timpurilor
Istoria corpurilor de iluminat este o istorie punctată de evoluţii, involuţii şisimultaenităţi, rareori în concordanţă cu progresele tehnice. Ditotdeauna, un iluminat bun a fost o problema de preţ, de loc şi de taxe. Într-adevăr nu atâtcorpul de iluminat ca atare, cât combustibilul sau energia pe care acestea o utilizează reprezintă proporţional cea mai mare cheltuială. Aşadar vor apărea diferite tipuri de aparate de iluminat, care se vor dezvolta şi adesea vor dispărea sau reapărea în funcţie de disponibilitatea de diverşi combustibili de pe piaţă şi de preţul lor.
Diferitele artefacte expuse în această secţiune sunt tot atâtea mărturii ale istoriei economice şi sociale ale instalaţiilor de iluminat de-a lungul timpurilor şi a continentelor. Ele constituie chei pentru a înţelege alte tematici ale expoziţiei şi ne permit să înţelegem în ce măsură un anumit număr de fenomene ale vieţii noastre cotidiene provin din cea mai îndepărtată Antichitate.
Primele corpuri de iluminat
După o scurtă introducere dedicată« cadoului lui Prometeu », ilustrând tehnicile inventate de om pentru a aprinde focul, prezentarea începe cu cele mai vechi corpuri de iluminat, cum ar fi torţele şi tăciunii dar mai ales cu primele lămpi funcţionând cu seu de animal, care apar începând cu sfârşitul preistoriei.
Contrar ideilor acreditate, toate aceste tehnici sunt şi astăzi utilizate, neschimbate, de către un anumit număr de populaţii a căror mediu înconjurător sau mijloace economice nu le permit să acceadă la forme mai evoluate de iluminat. Este la fel de interesant să constatăm frecvenţa cu care strămoşii noştri recurgeau la acestea, în fiecare moment al istoriei în care sărăcirea sau izolarea unei societăţi făcea imposibil accesul la combustibili mai performanţi. În mediile urbane, acest fenomen a putut fi observat la căderea Imperiului Roman, în mai multe reprize în timpul şi după Evul Mediu, dar şi cu ocazia războaielor din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, când un număr important de ateliere meşteşugăreşti erau iluminate cu seu. Mediile rurale montane au utilizat deopotrivă lemnul şi seul până în secolul al XX-lea, înainte de apariţia electricităţii.
Uleiul de măsline ca şi combustibil
Parcursul continuă prin cea mai mare descoperire a omului în materie de combustibil natural : aceea a uleiului de măsline. Calităţile sale excepţionale fac ca el să nu fie surclasat decât în secolul al XIX-lea de către combustibilii rafinaţi. Consistenţa lichidă a uleiului determină crearea formei definitive a lămpii, şi anume o cupă mică din lut ars cu un rezervor convav prevăzut cu un cioc, locul pentru fitil. Datorită fenicienilor, apoi grecilor, acest tip de corp de iluminat cucereşte rapid tot bazinul mediteranean şi totodată Marea Neagră.
Dar adevărata revoluţie economică constă în adoptarea tehnicii mulajului în epoca elenistică, şi utilizarea sa masivă odată cu ascensiuneaImperiului Roman. Produse în serie de adevărate ateliere de manufactură, lămpile, la fel ca şi uleiul, sunt exportate în toate provinciile Imperiului. Astfel, consumatori trăind la mii de kilometri de regiunile cu o cultură a uleiului de măsline puteau să se ilumineze de acum înainte cu cea mai bună dintre luminile posibile.
Despre toate acestea şi multe alte lucruri, într-o expoziție care va putea fi vizitată până la data de 20 mai 2014.
