Mai sunt in tara asta lacrimi??? E negru, totul, tot mai negru… si-n vreme toti simtim cum clipele cernite par sa ne fure timpul si chiar sperantele si ranitii- prefacandu-i in morti… rasul de ieri, pentru o gluma banala se stinge!!!
Cand auzi din ora in ora si mai des, chiar, la stiri cum inca unul sau doi dintre ranitii de la #Colectiv intra in ghearele mortii, te intrebi, nu pentru ca iti pierzi ratiunea, dar pentru ca nu esti convins ca poti suporta atata durere, CE SE INTAMPLA… iar cand tu, la randul tau, scrii asemenea stiri, le scrii cu LACRIMI!
Va dati seama, aproape 40 de cosciuge si atatea familii in doliu din cauza PROSTIEI, a CORUPTIEI, din cauza unei scantei care a indoliat tara (chit ca, ici-colo mai sunt si oameni care tocmai in aceste ceasuri grele jongleaza glume idioate pe retelele de socializare, de parca in asta ar consta gradul de cultura sau, de exemplu, un minim gest de solidaritate cu cei indurerati din vina noastra, a tuturor!)???
In semn de doliu (din aceeasi samanta cu DUREREA), timp de mult timp de acum incolo voi purta haine cernite. In inima si nu numai. Nu pot, pur si simplu, nu pot sa trec peste asta. Ceea ce s-a intamplat in urma cu o saptamana e ceva nu straneste sentimente de-o zi, doua sau o saptamana si… gata!!!… trece! NU! Ceea ce s-a intamplat si proportiile acestei nenorociri a lasat sau ar trebui sa lase rani care nu se vindeca asa, c-un ceai sau o plimbare deseara, la mall, “ca sa mai uiti”!!!