„Din fericire, aici la Sibiu se scrie teatru. Se scrie istoria teatrului. În fiecare zi si asta e remarcabil” a apreciat actorul.
Aşa cum anunţam într-un articol precedent, astăzi, actorul Marcel Iureş a susţinut un dialog cu sibienii. Altfel spus, pentru câteva zeci de iubitori de teatru şi artă, în genere, prânzul zilei de duminică s-a prefăcut într-o lecţie de teatru, de viaţă şi… modestie din partea unuia dintre cei mai mari actori români.
Timp de aproape două ceasuri, până şi zidurile seculare ale subsolului librăriei Humanitas s-au binecuvântat de vorbele înţelepte ale oaspetelui şi de bucuria auditoriului.
A vorbit, a povestit, a glumit. În rolul vieţii sale: Actor şi Om, Om şi Actor. Cu emoţiile speranţele temerile, întrebările şi mai ales cu măiestria cuvântului şi a gândului curat.
Iată, însă, câteva dintre mărturisirile celui care a urcat pe marile scene ale ţării şi nu numai şi care, premiat de UNITER, recunoştea că, în opinia sa, „în TEATRU nu se negociază, se dedică”:
„Ce să vă spun? Fac teatru din 1978 de când am absolvit institutul, la clasa maestrului Marin Moraru. Am venit aici să joc spectacolul „Absolut” în cadrul festivalului vostru de 25 de ore de teatru şi mâine plec. De ce fac teatru, film? Sincer, nu ştiu. Asta pot, asta simt”.
„… Trăim şi noi, actorii, oamenii de teatru cum putem, legitimându-ne cu propria viaţă. Cu trecutul, cu ce am fost în rolurile pe care le-am făcut”
„Da, este adevărat că am refuzat multe roluri- şi teatru şi film, în Marea Britanie. Pentru că am simţit că… acolo, în occident, prea e culată ideea de a apărea în film sau pe scena nu ştiu cărui teatru cu ideea de a câştiga paralele aşa cu nemiluita. Şi ce, la final tot cu un pix, un tricou, şi cu un pliant te alegi! Mie îmi place să îmi fac meseria cum ştiu eu, cum vreau eu. Fără să-mi risc neuronii să fac un rol într-o limbă străină, când pot să o fac aici, fără să-mi risc neuronii, câţi au mai rămas. Şi prefer aplauzele de aici. Sunt mai preţioase”.
„Teatru independent? Apoi, să ştiţi că sintagma asta nu e, nu trebuie să fie prin împotrivire, nu e aşezată pe o contră, nu e, la urma urmei, împotriva statului! De altfel, să ştiţi că statul nu are nicio treabă cu teatrul, cu arta, cu emoţia. Statul e doar o maşinărie, o formă de organizare”.
„Meseria asta are la bază dorinţa inexplicabilă de a fi altcineva. Şi dacă acelora cărora tu le arăţi că POŢI fi altcineva, le place, mănânci. O măslină, o gâscă, bei o sticlă de palincă. Dacă nu le place, apoi, nu mănânci!”.
„Nu am avut parteneri de scenă preferaţi. Familia astra a noastră e atât de mică şi parcă tot se micşorează… baza, în ceea ce priveşte breasla noastră e conjugalitatea. Învăţăm împreună, murim împreună”.
„Meseria asta are ceva atât de frumos… Dacă nu supravieţuieşte măcar o moleculă de ceva frumos în tine, e rău! Totul e să dai deoparte durerile, spaimele. Intri în rol şi eşti acela. Caţavencu, Hamlet, Richard al III-lea, ce ţi-e sortit. Chiar dacă şi actorul e om: are casă de încolzit, copil de ţinut în braţe, maşină de reparat, medicamente de luat d la farmacie, reumatism…”.
„S-a întâmplat să ratez un rol. Sau, să-l găsesc cu două zile înainte de premieră. Nu găseam vocea! Nu, nu era vorba că aş fi fost bolnav, răguşit… Vedeţi, Trebuie să ştii cum să poziţionezi vocea în rol… E o anume gramatică a vocii. E vorba de chemare, de încărcătura armonică, de ton, de o anume… gestică a vocii”.
Printre multe altele, maestrul nu a ratat momentul pentru a face o reverenţă vizavi de lecţia enormă de viaţă pe care o oferă seniorul teatrului românesc, Radu Beligan. „Beligan e sinonim cu istoria teatrului. A dat mâna cu Mateiu Caragiale, cu fiul lui Caragiale. A dat mana cu istoria înse şi. E un colos. Şi acu zboară 18 ore cu avionul până la Sidney şi ţine un spectacol de două-trei ore în faţa a 7-800 de spectatori, sau povesteşte ore în şir ca o carte de istorie. Şi nu oboseşte".
Totodată Marcel Iureş, a adus vorbele sale un omagiu impresionant valorilor nemuritoare ale scenei precum Amza Pellea, Stroe şi Vasilache,Mircea Crişan, Clody Berthola, Virgil Ogăşanu, Irina Petrescu, Pittiş Ion Caramitru etc.
Marcel Iureșa primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România.
