Mesterul de cahle. Poveste din Cisnadioara

„Afară ninge liniştit şi-n casă arde focul”. Vreme de spus şi de aflat poveşti. Nu doarcu feţi-frumoşi, ci şi cu meşteri neîntrecuţi. Acei puţi care mai sunt. Ac nişte nestemate rare, prin sate, hăt…

În toiul iernii, soba săsească de cahle e mai mult decât un mijloc de încălzire. O sobă de cahle poate fi un tablou complicat ce se cere descifrat, o cronică ascunsă, o bibliotecă cu sute de file expuse la vedere, codul secret al altor vremuri, un descântec ce alungă răul, un suflet modelat în lut și forme. Privirea ți-ar putea zăbovi ore în șir, mutându-se molatic de pe o placă pe alta.

Iată, o astfel de poveste. Dezvăluită cu aroma sentimentului că avem încă nevoie de modele, de site-ul povestisasesti.com.

„Lemne trosnind în foc, o cană de vin fiert și aromat, plăcinte aburinde – atmosfera căminului călduros în seri cu povești nemuritoare, la gura sobei. Și nu orice sobă. Dincolo de funcționalitatea oricărei teracote, soba de cahle e expresia simțului artistic autentic, transpunerea credințelor populare în simbol. O sobă cu cahle poate fi mult mai mult: un tablou complicat ce se cere descifrat, o cronică ascunsă, o bibliotecă cu sute de file expuse la vedere, codul secret al altor vremuri, un descântec ce alungă răul, un suflet modelat în lut și forme. Privirea ți-ar putea zăbovi ore în șir, mutându-se molatic de pe o placă pe alta. Prin sobă, ne pătrunde în casă natura cu două din elementele ei de bază: pământul, focul. Ca într-un puzzle tridimensional al copilăriei, cahlele se leagă între ele construind un mic castel cu aer nobil”.

Michael Henning – ultimul alchimist al cahlelor

 O certitudine: „Mai există puţini meşteri care ştiu să facă astăzi plăcile de cahle tradiţionale săseşti. Un maestru rar – ba poate singurul din România care mai face cahle săsești ca mai demult – Michael Henning din Cisnădioara. Nu e doar unul dintre puţinii saşi rămaşi în România, mai e şi tânăr, glumeţ şi tare priceput: “chiar așa“, zice Michael Henning făcând cu ochiul, “eu sunt urma care-a scăpat turma saşilor din Cisnădioara.”

În dogoarea athanorului din atelierul lui, lutul se transformă aproape alchimic în mii de plăci pătrate, opere de artă replicate la nesfârşit. Folosind focul şi tainele meşteşugului ce a trăit aici de secole, el transformă lutul și îi dă un sens aproape spiritual. Michael Henning nu a moştenit deprinderea, ci a învăţat-o din mers, făcând toate greşelile posibile în ceramică – aşa cum îi place să spună. A cumpărat apoi unelte și materiale din Germania, a citit cărţi şi a lucrat. Mai mult a lucrat, ca să devină acum un meșter adevărat, din mâinile căruia ies minuni trainice. Pentru că o sobă de cahle nu e pentru câteva ierni sau câțiva ani, nici măcar pentru o generație. E ca să dăinuie și să transmită sufletul casei din moși-strămoși. Ce sentiment trebuie să aibă Michael Henning când are în atelier cahle de două-trei sute de ani, pe care le folosește ca model, și se gândește că probabil fiecare placă ce iese din mâna lui ar putea trăi cel puțin pe atât! Un fel de obține nemurirea modelată în lut. Şi cahlele lui încălzesc case peste tot în Europa: a făcut pentru români, pentru saşi plecaţi în Germania, a trimis cahle în Franţa, în Italia. Televiziunea germană a venit la Cisnădioara special pentru el, ca să-i dedice un reportaj, dar asta nu ţi-ar spune dl Henning. El își vede de treaba lui, în atelierul liniştit, unde-i ordine nemţească şi el ştie toată rânduiala”.

Povestea lui, laolaltă cu bogăţia meşteşugului pe care, iată, nu-l lasă… orfan, umple inima oricui.  Pentru că ăsta îi e destinul…

*Sursa foto: povestisaseti.com

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: