E inca timp de stea si datini, is obiceiurile adunate in zile sfinte de Craciun! Azi, la Avrig, a fost randul Meteleilor, (Meteleei)…
Pare-mi rău după Crăciun
C-o fost mare și-o fost bun.
O fost mic și-o fost voinic
Și nu s-o-ntâmplat nimic.
“Ultima zi din poveste este ziua în care „ne râdem” de … cu… este ziua cunoscută ca fiind a „meteleilor”. Obiceiul atrage în fiecare an lume multă în piața centrală unde cetele pun în scenă – spre amuzamentul publicului – parodii ale unor aspecte din societate. Apoi seara este cea a șezătorilor fetelor și fiecare ceată, după ce s-a debarasat de recuzita grotescă a meteleilor, vizitează fiecare șezătoare, feciorii joacă fetele având grijă să nu întârzie prea mult prin șezători pentru a nu-i „răsări soarele” înainte de a arde într-o răscruce obiecte folosite la metelei, lemnele rămase și… odată cu acestea să ardă toate relele:
“Arză Doamne, arză rău’
Cum să arde meteleu’
Si dă roade după car
Ne fereşte de amar.”
Arză Doamne, arză rău’
Cum să arde meteleu
Dă-ne zi cu sănătate
Si le-om duce bine toate.”
Obiceiul cetelor de Crăciun face – de secole – sărbătoarea plină, implică o bună parte a comunității și… leagă prietenii care de multe ori se împlinesc în căsnicii. Nu puține sunt cuplurile care întrebate „cum v-ați cunoscut?” răspund: „la ceată!”.”, dupa cum ne impartaseste doamna Maria Grancea.
sursa foto: Maria Grancea
