Daca ar fi sa o parafrazez pe scriitoarea Alexandra Svet, as spune asa: „Ieşise-n calea sufletului meu aiurea, din satu-acela, Dumnezeu…”
“Eu l-am crescut… si asa am crezut ca trebuie sa stiu pasul si jocul din batrani. Si tare-i place. L-a vazut si doamna Silvia Macrea si a jucat si cu Junii si parca nu s-ar mai lasa dus dintre artisti si sta pe langa oricine pastreaza datina. Mi-i drag ca lumina ochilor si asa as vrea sa creasca”. E ceea ce ne-a impartasit azi bunica pruncului din Gura Riului care ne-a fascinat iar pe mine m-a inspirat sa scriu cateceva… (https://www.sibiunews.net/articole/22-opinie/9175-sa-dau-drumul-gandului-sa-marturisesc-ce-simt-pricina-un-prunc-din-gura-riului.html )
M-a sunat intr-o dupa-amiaza sa imi multumeasca si sa imi spuna cateceva despre Mihai. Asa il cheama pe-acest bujorel din Gura Riului, tiitor de traditii chiar si asa, la cei nici patru anisori. Crescut cu lumina parinteasca de bunica, caci mami munceste din greu, iubit si “inchistrit” in traditie, pruncul adora sa invete pasii jocului romanesc si sa se imbrace romaneste ca toti ai satului.
Am ascultat vorba aceea calda si buna si mi-am spus: uite, un COPIL frumos – in adancului lui si-n port si-n fapta.
Afland povestea lui, iau aminte la vorbele lui Sofocle: “eu m-am nascut ca sa iubesc”. Asta e esenta educatiei pe care o primeste acest prunc. Pentru ca s-a nascut sa isi iubeasca satul si neamul. Cum insa, cele mai frumoase cuvinte sunt acelea care… nu se spun, va las pe voi sa va bucurati… si de veti trece prin Gura Riului, mangaiati-l pe crestet pe acest prunc si va veti vindeca de toate…
Sursa foto: Gura Râului (Bocca del Rio)
