Misterul care încă dă fiori la Bâlea Lac: militarii care au fugit după apariția unor siluete uriașe în ceață

Un episod petrecut în toamna anului 1978 la Bâlea Lac continuă să alimenteze, după aproape o jumătate de secol, poveștile despre fenomenele inexplicabile din Munții Făgăraș. Mai mulți militari cazați într-o baracă de pe malul lacului glaciar ar fi văzut siluete uriașe în întuneric și ar fi auzit un zgomot descris drept un „suflu ca de tigru”. Sperietura ar fi fost atât de puternică, încât oamenii au refuzat să revină în tabără fără o escortă înarmată.

Întâmplările s-ar fi produs în septembrie 1978, într-o perioadă în care zona Bâlea Lac era încă marcată de lucrările desfășurate în apropierea Transfăgărășanului și de amenajarea unor noi obiective turistice.

Relatările au fost consemnate ulterior de profesorul Călin N. Turcu în volumul „Cazuri OZN în România. S-a întâmplat… mâine!”, publicat în anul 1992. Episoadele nu au primit însă o explicație unanim acceptată, iar presupusa lor natură paranormală nu a fost demonstrată.

Prima apariție: o siluetă neagră lângă baracă

În 1978, în apropierea cabanei turistice de la Bâlea Lac fusese construită o baracă mansardată pentru militarii implicați în lucrările de fundație ale unui viitor hotel. Acolo ar fi început seria evenimentelor neobișnuite.

În noaptea de 23 spre 24 septembrie, un mecanic al stației de telecabină, Roth Martin, ar fi observat prin ceața densă o lumină roșiatică și oscilantă, a cărei proveniență nu a putut fi stabilită.

În aceeași noapte, fruntașul Dörr Ioan ar fi văzut, la numai câțiva metri de baracă, o siluetă întunecată, cu o înălțime estimată la aproximativ doi metri. Potrivit mărturiei consemnate ulterior, aceasta stătea nemișcată și părea mai întunecată decât împrejurimile.

Militarul ar fi strigat spre apariție, dar nu a primit niciun răspuns. S-a retras în dormitor, iar când a ieșit din nou, după aproximativ zece minute, silueta dispăruse. Colegii săi nu l-ar fi luat inițial în serios.

O siluetă de 2,5 metri, observată lângă o cisternă

Evenimentele ar fi continuat în seara de 24 septembrie. Dörr Ioan, soldatul Vulpe și sergentul Radu Ion ar fi observat o altă siluetă întunecată în apropierea unei cisterne de motorină.

De această dată, martorii au estimat că apariția avea o înălțime de aproximativ 2,5 metri. Silueta s-ar fi deplasat lent și greoi, iar militarii ar fi remarcat forme asemănătoare unor brațe lungi, lăsate pe lângă corp.

Ceața, întunericul și condițiile dificile de la peste 2.000 de metri altitudine ar fi făcut însă imposibilă observarea unor detalii clare.

Militarii ar fi fugit noaptea de la Bâlea Lac

Cel mai dramatic episod s-ar fi petrecut în noaptea de 24 spre 25 septembrie 1978. În jurul orei 1:00, majoritatea militarilor cazați în baracă ar fi decis să părăsească zona și să coboare spre Glăjerie, în apropierea cabanei Bâlea Cascadă.

Oamenii au pornit printr-o ceață densă, pe o scurtătură care traversa serpentinele Transfăgărășanului. În timpul coborârii, de pe versant ar fi început să cadă numeroase pietre și bolovani. Unul dintre militari susținea că un bolovan cu o greutate estimată la 40–50 de kilograme a căzut chiar în fața sa.

Tot atunci, grupul ar fi auzit un zgomot puternic, descris ulterior drept un „suflu ca de tigru”. Din cauza ceții, militarii nu ar fi văzut ce provoca sunetele și căderile de pietre, dar ar fi avut impresia că sunt urmăriți.

S-au întors numai după ce li s-a promis protecție armată

Ajunși la Glăjerie, militarii ar fi refuzat să urce din nou la Bâlea Lac. Ei ar fi rămas acolo peste noapte și s-ar fi întors la baracă abia în dimineața zilei de 26 septembrie, după ce un locotenent-major le-ar fi promis că îi va însoți înarmat.

Potrivit relatării publicate de Călin N. Turcu, cazul ar fi fost verificat atât de autoritățile militare, cât și de membrii RUFOR, un grup românesc preocupat de investigarea fenomenelor OZN. Profesorul susținea că dosarul întocmit în urma cercetărilor cuprindea mai multe mărturii și documente.

Conținutul integral al unei eventuale anchete militare și concluziile oficiale ale autorităților nu sunt însă cunoscute publicului, astfel că autenticitatea tuturor detaliilor relatate de martori nu poate fi verificată independent.

Mister, fenomen natural sau teamă amplificată de condițiile extreme?

Numeroase explicații sunt posibile: ceața densă, umbrele proiectate de instalațiile din zonă, prezența animalelor sălbatice, căderile naturale de pietre sau teama amplificată de întuneric și izolare. Niciuna dintre acestea nu a reușit însă să închidă definitiv povestea în imaginația publicului.

La sfârșitul anilor ’70, zona Bâlea se afla într-o transformare profundă. Transfăgărășanul fusese inaugurat în 1974, dar lucrările și amenajările au continuat mai mulți ani. Bubuiturile provocate de explozibili, utilajele grele și intervențiile asupra versanților schimbaseră liniștea unui ținut până atunci greu accesibil.

La aproape 50 de ani de la presupusele întâmplări, „Cazul Bâlea Lac” rămâne una dintre cele mai cunoscute povești românești despre apariții misterioase. Nu există dovezi publice care să confirme o explicație paranormală, dar mărturiile atribuite militarilor continuă să stârnească fascinație și să dea fiori celor care ajung pe malul lacului glaciar.