CE AMINTIRI…
« Apoi, să vedeţi dumneavoastră, ce însemna să mergi pe drum e fier prin anii ’60 ! Eu făceam pe atunci naveta Sighişoara- Agnita, cu mocăniţa ! Făceam, boieri dumneavoastră, 42km în cateva ore ! Au pus odată, colegii un afiş în vagon, cu litere de-o şchioapă : « Nu culegeţi flori în timpul mersului ! » Că aşa era ea, leneşă, mocăniţa, săraca : puteai coborî să culegi flori din poiană, cât mergea dânsa ca melcul. Vara, câteodată, mai coboram şi mergeam pe lângă triin, să ne mai răcorim ori glumeam că ne-adunăm s-o împingem, să-i dăm bice, vorba ‘ceea ! Dar era tare frumos ! Uite-aşa, înceată cum era! Nu tu hoţi, nu tu scandal şi nimeni pe-atunci nu mergea cu « naşu’ », că era ieftin. Eh. Amintiri… ».
Am aflat povestea asta mai deunăzi, de la un ţăran de prin împrejurimile Sibiului. Mergând cu un tren « din ăsta- « Săgeată », dar care n-are stilul şi povestea Mocăniţei » .
Şi mi-a mai spus omul că, uneori, punea mecanicul pe foc resturi de lânuri de la cojoace rupte şi bucăţi de cârpe “donate” de săteni. Aşa, ca să-i mai zorească pasul trenului.
