Urmăresc de ceva vreme, cu atenție și… de la sine înțeles, admir fotografiile bunului nostru prieten Louis Guermond.
Un pasionat fotograf, prin OCHIUL căruia încep să înțeleg că SIBIUL e, oricum și oricând l-ai privi, un izvor nesecat de poezie. Lumină transpusă în emoție, eleganță, sobrietate, frumusețe. Totul în rime nevăzute dar care fac să vibreze, deopotrivă, inima, privirea și… aparatul de fotografiat. de parcă un poet nevăzut s-ar întrece pe sine însuși, inspirat de tot ceea ce oferă orașul scăldat în secole și în apele Cibinului.
Un cântec al imaginilor care se succede fără osteneală: motiv să iubesc, să iubim pământul ăsta…
sursa foto: Louis Guermond
