„…Toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări și fapte mai mult sau mai puțin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor și au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular” (Iorgu Iordan)
Daca ai curajul si rabdarea sa cauti pe internet informatii despre comuna Racovita, vecina Avrigului, vei gasi, pe wikipedia.org, de exemplu, o adevarata… “carte de istorie”, ceea ce dovedeste ca oamenii din partea locului sunt buni pastratori ai traditiilor si vrednici tiitotori de minte ai celor trecute si date din tata-n fiu. Si cu toate te uimesc si iti imbogatesc mintea, descoperindu-ti o cultura si mosteniri demne de un adevarat tezaur local si nu numai.
Iata, spre pilda, ce aflam despre toponimia localitatii…
Racovița ilustrează cu certitudine această definiție, drept mărturie stând cele peste 600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul 1987 la Iași. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându-li-se încă aproape 100 depistate în conscripțiile satului întocmite în anii 1765 – 1766 cu prilejul includerii satului în granița militară. Majoritatea dintre acestea, astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi, racovicenii care nu au vrut să se înscrie ca grăniceri au fost siliți de către autoritățile militare să părăsească satul, în locul lor fiind „colonizați” foști iobagi din alte zone ale Transilvaniei. Este și firesc că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel, rând pe rând în decursul anilor, au fost obligați să „boteze” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-au păstrat în majoritatea lor până în zilele noastre.
Nu putin lucru e ca, odată cu „colectivizarea agriculturii” din vara anului 1950 și cu comasarea terenurilor din hotarul satului, unele toponime au dispărut din graiul racovicenilor, apărând altele noi, „adecvate” , cum sunt: „La Arie” , „La Colectiv” , „La Saivane” etc., care prin aplicarea Legii nr.18 vor intra în mod sigur într-un lent – dar sigur – proces de dispariție. În ultimii ani ai secolului al XX-lea au apărut și alte toponime legate de activitatea unor unități economice cum sunt: „La Balastieră” și „La porcărie” , în fostul hotar al „Butineiului” unde s-a înființat „Intreprinderea de selecționare, creștere și îngrășare a porcilor” (I.S.C.I.P.).
