De-a lungul vremii, oamenii au inventat- și nu în zadar- zile mondiale ale celor mai neobișnuite lucruri, ziua oamenilor de zapadă (18 februarie), ziua Pi (14 martie), ziua mondială a broaștelor țestoase (23 mai), ziua mondială a prosoapelor. Există, de asemenea, ziua internațională a zâmbetului, ziua apei și ziua pământului, ziua îmbrățișărilor, ziua când nu ne uităm la televizor sau când vorbim precum pirații.
…Și, uite-așa, a luat ființă, oarecând, ZIUA PÂINII.
Și ea chiar există și se sărbatoreste de câțiva ani prin cercurile de brutari și bucătari. Nu se știe cine a inventat-o și exact de când e pe lumea aceasta, dar Ziua Pâinii împarte aceeași dată, 16 octombrie, cu Ziua Mondială a Alimentației, World Food Day.
Așa că dați fuga la bunica sau puteți face și voi azi o pită d-aia ca-n povești, cu gust bun de zile de sărbăroare, frământată cu bucuria bucatelor binecuvântate de mâini trudite, dospită cu dor și liniști…
***Unul dintre cele mai vechi alimente, pâinea datează din Neolitic (“epoca pietrei lustruite”), o perioadă preistorică pe care specialiştii o plasează în jurul anului 10.000 înainte de Christos. Neoliticul este o perioadă semnificativă în dezvoltarea civilizaţiei umane, prin apariţia uneltelor de piatră lustruită, a primele forme de prelucrare prin foc a cuprului, a agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăritului.
Originea pâinii e încă neclară – poate fi rezultatul unor încercări experimentale de a combina grăunţele de cereale măcinate cu apă sau pur şi simplu o întâmplare.
Prima pâine era una nedospită, asemănătoare cu turtele pe care le întâlnim şi în zilele noastre (tortilla mexicană este cea mai celebră dintre ele).
Egiptul secolului 18 înainte de Christos este considerat locul apariţiei pâinii dospite, evoluţie favorizată de folosirea unui tip de grâu care conţinea îndeajuns gluten cât să permită creşterea aluatului.
