Carte poştală necirculată, 1920, colecția Mircea Diaconescu. Fotografie postată de doamna Alina Zară Prunean , pe o rețea de socializare.
… Căutam ROMÂNIA. O CĂUTAM răsfoind printre gânduri și fapte, rătăcită într-o ură plină de venin care împroașcă ce a mai rămas din țara asta… căutam și nu știam unde și dacă… UNDE să mai caut??? mi-a ieșit înaintea ochilor imaginea asta… de demult, din Țara Făgărașului. O imagine de la începutul secolului trecut. Zice acolo că e, de fapt o carte poștală. Recte ceva care ducea, cumva, în inimile oricui, sămânța. Sămânța neamului ăstuia, care PROMOVA (ca să grăiesc pe limba celor de-acum) NEAMUL ROMÂNESC, CUM ÎI EL (cum era…, cum… mai îi pe ici-colo, rar, prea arar).
No, dreptu-i am găsât ROMÂNIA. Acolo, veche și faină de pare miere într-un buzunar prăfuit de-al unei fericiri de-altădată…
Da măcar am găsât-o. Și mi-am amintit că, adânc, undeva, mai sunt OAMENI AȘA, că MAI E ȚARA undeva, în OAMENI-TEZAUR. Musai să căutăm…
