Alertă privind comploturi iraniene de asasinat în „stadii avansate”. SUA reduc personalul ambasadelor din Orientul Mijlociu
Aniversarea jumatatii de secol a Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA aduce, pe zi ce trece, dovezi „la cald” ca institutia tinde sa devina o capitala culturala, unde satul, spiritul, traditia definesc si recompun temelia societatii romanesti, dar si statura taranului- ca „om absolut”, cum spunea Petre Tutea.
Ei bine, în miez de an aniversar, l-am provocat la o discuţie pe directorul muzeului sibian, Valeriu Olaru.
– Curg, de luni bune, festivaluri,târguri, expoziţii, conferinţe, mese rotunde, colaborări la toate nivelurile. Concret, câte manifestări găzduieşte anul acesta muzeul?
– Of, mi-aţi pus cea mai grea întrebare. Nici nu cred că pot să răspund cu exactitate. Cel mai bine scrieţi aşa: zeci… nu, sute. Da, avem sute de evenimente. Sunt tot felul, unele tradiţionale, altele în premieră, avem colaborări şi expoziţii itinerante în alte judeţe, colaborări peste hotare etc. În fiecare săptămână avem tot felul de manifestări. Spre exemplu, acum avem câţiva specialişti plecaţi în Austria.
– Despre ce este vorba?
– Sunt doi directori şi câţiva şefi de secţie plecaţi în Austria, la o colaborare pe teme de marketing şi de dezvoltare la nivel european a muzeelor în aer liber, dezbaterile de acolo vizând şi chestiuni privind protejarea peisajul cultural.
– Ce alte proiecte aveţi pentru această perioadă extrem de efervescentă?
– Am intrat foarte atent pe tărâmul cercetării alimentaţiei tradiţionale, care conturează, în opinia noastră, un tezaur de informaţii şi obiceiuri care trebuie păstrat, respectat şi transmis mai departe. Vedeţi, satul , muzeul satului trebuie să fie viu, să facă cunoscute tradiţiile, obiceiurile, mişcarea satului cu tot ce e al lui, nu doar un spaţiu cu fantomele unor case de acum 300 de ani. Satul e un organism viu: cu tradiţiile culinare, cu credinţe, cu meşteşuguri. O provocare în senul acesta ar fi proiectul care vizează tradiţiile culinare din Maramureş. Asta va dura o săptămână întreagă, în care sibienii şi turiştii pot cunoaşte tradiţiile Maramureşului prin intermediul unor reţete vechi şi foarte vechi.
– Vor mai fi astfel de manifestări?
– Da. Peste numai o săptămână, invităm iubitorii de autentic la Târgul Brandurilor Transilvane. Satul transilvan ascunde comori vii, încă necunoscute de mulţi. Majoritatea turiştilor- mai ales din străinătate, dar nu numai, definesc Transilvania prin Dracula, Castelul Bran, Viscri şi Biserica Neagră din Braşov. Sunt, însă mult mai multe aspecte,brand-uri care identifică fiinţa acestui tărâm, a ardelenilor. Uitaţi un exemplu: brânza de Năsal. E ceva extraordinar, cu o poveste care merită cunoscută. E un tip de brânză, un soi de caşcaval cu mucegai roşu. Se spune că, pe timpuri, ţăranii de la Năsal şi din împrejurimi au furat brânza de la cei bogaţi şi au ascuns-o într-o peşteră. Când s-au dus să o ia, brânza căpătase acest mucegai roşiatic, care însă a conservat-o perfect. De atunci, acolo se face asemenea produs unic, dar foarte apreciat. Aşa poveşti şi produsele în cauză merită valorificate, merită atenţie, fac parte din patrimoniu.
– Ce alte evenimente de anvergură urmează?
– După următorul week-end, când găzduim,în paralel, Târgul Creatorilor Populari şi Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare, va urma Olimpiada Naţională de Meşteşuguri Artistice Tradiţionale şi multe altele. Undeva, în octombrie, vom organiza Săptămâna Aniversară a Muzeului,dar, repet, vor fi încă multe evenimente.
– În ceea ce priveşte achiziţiile de noi exponate, aveţi noutăţi?
– Da, fireşte. Avem încă multe de făcut pentru a ilustrat mai în amănunt satul românesc în complexitatea lui. Avem deja doi noi achiziţii care vor putea fi vizitate foarte curând şi acre încheie, să zicem, perioada preindustrială: o filatură mecanică de la Turnu Roşu şi o moară cu motor Diesel Korona (datată 1907), care reprezintă trecerea de la sistemul hidraulic spre forţa motoare. Până una-alta, însă, se lucrează la finalizarea ridicării şcolii din Ticera (Apuseni), unde se vor ţine cursuri de pedagogie muzeală, a casei de miner sărar din Sărăţeni, a gospodăriei de agricultor din Almaş şi a casei din Băicoi cu magazin sătesc. În cadrul săptămânii aniversare vom inaugura şi gospodăria de vărar din Dragu Brad (Apuseni)şi un magazin sătesc. Şi… iarăşi spun,sunt încă multe alte idei acre prind viaţă anul acesta.
– Mai daţi-ne un exemplu…
– Avem în vedere un proiect mai amplu, care la inaugurarea muzeului, nu s-a putut pune în practică. Din motive lesne de înţeles. E vorba despre problema dimensiunii religioase. Orice civilizaţie porneşte din nucleul religios. Pe orice meridian. Ori, un muzeu cum este al nostru, nu poate ignora acest aspect, nu-l poate trece în plan secund. Încercăm să recuperăm, să dezvoltăm un program de cercetare. Nu doar strict în sensul de a achiziţiona biserici sau obiecte de cult. Ne gândim să reliefăm tradiţiile şi toate influenţele bisericii asupra comunităţii. Şi nu vorbim doar de biserica ortodoxă, ci de culte, în general. De asemenea, dorim să valorificăm patrimoniul minorităţilor care au o contribuţie extrem de importantă în satul tradiţional: saşii, romii, maghiarii, lipovenii, ruşii,bulgarii,sârbii, etc.
– Cum reuşiţi? De unde atâta putere, voinţă, dincolo de aspectele de ordin financiar, organizatoric…
– Satul, tradiţiile, meşterii populari, fiece lucru pe care îl descoperi… Încercăm să refacem aici un univers viu: deal măgarul înhămat la car, la ţesător sau oier, de la fierar la dansurile străvechi, de la datoria de a-i învăţa pe copii să respecte tradiţiile, portul- vezi olimpiada, la aprecierile turiştilor, la tot ceea ce reuşim- muzeografi şi meşteri laolaltă, să facem. Şi… ar mai fi ceva: vorbele de duh, aprecierile pe care le primim de la înalţii oaspeţi pe care îi avem. Spre exemplu, ne onorează spusele ambasadorul Regatului Norvegiei, care ne-a vizitat recent, chiar înainte de încheierea mandatului său în România. Excelenţa sa, Quistein Hovdkinn, recunoscând că, până a veni în România, era unul dintre aceia care aveau „o imagine superficială şi stereotipică” despre ţara noastră, a vorbit „frumuseţea unică a peisajului”, despre bogăţia patrimoniului cultural, despre „oamenii talentaţi şi plini de resurse extraordinare” şi şi-a arătat convingerea că nu peste multă vreme, România are şanse să devină „cea mai importantă ţară din Sud-Estul Europei”, tocmai prin valorile sale.
Epilog :
„Păstrarea tradiţiilor populare este o datorie şi o obligaţie a noastră, a tuturor, pentru că în lumea aceasta, a globalizării, există riscul şi pericolul ca identitatea naţională, nu numai a românilor, ci şi a altor popoare să se şteargă treptat. Înainte de toate, cred în cultura populară, pentru că industrie, ştiinţă, comerţ, arte fac şi alţii, dar cultura populară este unică, are un specific al său, care este inegalabil”. (Academician Ionel Haiduc)
