Mărginimea Sibiului nu este doar un « loc geometric » al turmelor de mioare, al bisericilor seculare şi al junilor neobosiţi la joc. Aici au fost, dintotdeauna oameni luminaţi care au ştiut să-şi păstreze identitatea tradiţiile, adaptându-se, însă, şi la cuceririle tehnicii, conştienţi că vechile meşteşuguri şi tehnica nouă pot pune temelie zilei de mâine. În armonie.
N-ar strica un popas la Muzeul Emergetic de la Sadu…
Centrala hidroelectrică Sadu I este cea mai veche centrală aflată în operare din România. Ea a fost pusă în funcţiune în data de 16 decembrie 1896. Curentul electric produs la Sadu I a asigurat electrificarea primei localităţi din ţară, comuna Sadu. Ulterior s-a introdus energia electrică şi în localităţile Cisnădie şi Sibiu. Aşa cum specifică marginimea.com, Muzeul Energetic Sadu I, primul muzeu de acest profil din ţară, a fost inaugurat în anul 1996. Prinos unui important pas făcut în Mărginime, la sfârşitul sec. al XIX-lea.
Sala Cronos prezintă istoricul apariţiei electricităţii pe meleagurile sibiene; Sala Vulcan prezintă modul de organizare a Uzinei electrice din Sibiu în perioada interbelică şi Sala Hermes prezintă etape din realizarea amenajării hidroenergetice Sadu V.
O dată importantă în istoria uzinei este 18 mai 1895. aşa cum aflăm dintr-un articol publicat de m.romanialibera.ro, aceasta este data de naştere a Societăţii Uzinei Electrice Sibiu. Era nevoie de 450.000 de florini pentru realizarea lucrării. S-au emis 879 de acţiuni, a câte 500 de florini fiecare, dar şi 105 acţiuni de câte 100 de florini. Băncile care ţineau de breslele saşilor sibieni au dat, în total, 39% din bani. Contribuţia românilor se materializează prin Banca „Albina”, care achiziţionează 100 de acţiuni a câte 500 de florini, însemnând 11% din totalul investiţiei şi devenind al doilea acţionar, ca importanţă, al noii societăţi.
Construcţia hidrocentralei a început în 1895. Au muncit, pe lângă specialiştii germani, şi 500 de ţărani din comuna Sadu. De remarcat că Societatea Uzinei Electrice din Sibiu încheiase, în prealabil, un contract cu Primăria din Sadu, pentru concesionarea terenului. Autorităţile locale au pus o condiţie – forţa de muncă să fie asigurată de comună. Aproape toată suflarea localităţii a fost angrenată în acest uriaş efort, care a durat până la 18 decembrie 1896, când uzina electrică va fi dată în exploatare. Termenul fusese stabilit la 1 ianuarie 1897, dar s-a lucrat cu spor şi treaba a fost terminată cu două săptămâni mai devreme. Că doar oamenii de aici sunt grabnici la treabă şi n-o lungesc. Nu a fost uşor, mai ales că peste şantier veniseră ploile toamnei şi primele zăpezi ale iernii. Iar drumurile desfundate de la poalele muntelui nici pomeneală să fie primitoare. Toate componentele centralei, aduse din Germania, au fost transportate, de-a lungul Văii Sadului, în carele trase de boi. Şi nu oricum – se puneau şi câte zece perechi de boi la un singur car, când trebuia urnită din loc o piesă foarte grea.
Centrala a fost construită pe terenul pus la dispoziţie de primăria din Sadu pe baza documentaţiilor întocmite de proiectantul Oskar von Miller.
Localnicii erau plătiţi în funcţie de contribuţia fiecăruia – unii lucrau cu braţele, alţii aduseseră animale pentru povară. N-a fost doar hidrocentrala, pentru că mai sus de aceasta, la doi kilometri spre munte, s-a ridicat un stăvilar, iar între acesta şi centrala electrică a fost săpat un canal, cu diametrul de 1,60 metri. Prin această albie betonată era dirijată apa de la stăvilar spre centrală. S-au montat stâlpi din lemn, în prima fază, pentru reţeaua de curent electric, de la Sadu până la Sibiu. Sârma ghimpată juca rolul firului de gardă al fiecărui stâlp. Centrala a fost dotată pentru un regim de funcţionare mixt, cu trei grupuri hidro şi două termo. Dacă nu se putea produce la un moment dat electricitate cu ajutorul apei, din cauza scăderii debitului, se trecea la termo, pe baza aburului. Sistemul a funcţionat astfel până în 1926, când partea termo a fost eliminată, demolându-se şi coşul de fum aferent. Secţiunii hidro i-au fost aduse îmbunătăţiri, în următorii ani, montându-se turbine cu o putere din ce în ce mai mare.
Curentul electric produs la hidrocentrala de la Sadu costa 50 de bani, în jurul anului 1900, raportându-ne la valoarea leului de azi.
Demn de ştiut, 450.000 de florini a costat hidrocentrala de la Sadu.
Acum, puţini ştiu de muzeul ăsta, deşi localnicii ţin la el ca la o comoară. Pentru că e mărturia punţii dintre trecut şi prezent.
#Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale a pus în funcţiune centrala hidroelectrica „Sinaia 0” în anul 1899, iniţial cu trei grupuri de cate 250 kW, ulterior, în 1901, montându-se şi al patrulea grup. Centrala hidroelectrică « Sinaia 0 » a fost cea mai mare centrală din ţară la acea dată.
Sursa foto : marginimeasibiului.com
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
