MUZICĂ pe portativ de poveste în DUMBRAVA SIBIULUI

Cântec de fluier, ritm de poveste: fanfare, tarafuri, lumi de demult…

Așa e azi, acum în mirficul tărâm unde își odihnesc veșnicia satele românești: că-i sărbătoare mare, mare și parcă-ți saltă inima în piept.

Cu sufletele și dibăcia muiate-n veselie, cu zestre de partituri împrumutate cu luare-aminte din trilurile nemuritoare ale păsărilor din codru, cu neostenire și drag, protagoniștii încing muzica. Petrecerea e-n toi. Așa că luați-vă pașii al purtare și poftiți în Dumbrava Sibiului!

*Taraful este o formație muzicală, constând dintr-un grup mic de lăutari (de la 3 până la 8), care cântă muzică lăutărească sau populară. Cu instrumentele și mai cu seamă cu sufletele cu arcuș de sentiment, pus la dospit la răsăritul lunii… Prin tradiție, predomină instrumentele cu coarde, la care se adaugă de obicei un instrument specific zonei folclorice respective: – în Muntenia și Oltenia: cobza și țambalul – în Moldova: trompeta și fluierul – în Banat: taragotul – în Transilvania: clarinetul – în Maramureș chitară cu 2-3 corzi, denumit greșit zongora, deoarece cuvântul înseamna pian în limba maghiară. Orchestra de muzică populară, față de taraf, este alcătuită dintr-un număr mare de instrumente muzicale, din care nu lipsesc cele din familia instrumentelor cu coarde și arcuș, țambalul, naiul, fluierul, acordeonul, cobza, cimpoiul, iar uneori trompeta și taragotul. 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Pavel Diaconu