N-a fost o vorba in vant! Primarul din Copsa Mica si angajatii Primariei au imbracat azi IIA si camasile traditionale! JOS PALARIA!

Miercuri, 24 iunie, e Ziua Universala a IIEI romanesti, asa ca e la loc de cinste camasa din panza cu broderii minunate, din lada de zestre a bunicii, acel… “templu la purtator” cum o numea prof Ioan Sorin Apan.

Mii, poate sute de mii de romani au ales cu inima deschisa sa celebreze IIA, imbracand-o si rganizand diverse manifestari dedicate IIEI si vechiului mestesug al tesutului si broderiei… pe toate meridianele.

Printre ei si… angajatii Primariei Copsa Mica, asa cum anuntam anterior.  

Mai mult chiar, prin gestul lor, alesii locali de aici isi invita concetatenii sa celebreze impreuna IIA, in ziua dedicata acestui vesmant traditional la nivel mondial.

Si nu a fost o vorba-n vant! Azi, 24 iunie, angajatii primariei, ai institutiilor de invatamant si ai societatilor comerciale invitate de primarul orasului Copsa Mica, dl. Daniel Tudor Mihalache, au venit la serviciu dis-de-dimineata imbracati in iii si camasi traditionale! Si… iata dovada!

Asadar, neintarziat, cei care vor sa li se alature se pot fotografia si pot incarca fotografiile pe pagina de facebook a Primariei Copsa Mica.

Iulia Gorneanu, curator de arta, unul dintre cei mai implicate romani in sustinerae acestei sarbatori: “Evenimentul este special organizat in noaptea cerurilor deschise, in noaptea Sanzienelor – noapte in care se intampla lucruri absolut fantastice…”

Andreea Tanasescu, fondatorul proiectului marturiseste: “Ne propunem sa construim o institutie in jurul celui mai iubit brand de tara pe care Romania l-a avut si l-ar putea avea vreodata.”

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară “poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita “pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării, scrie Agerpres. 

Iia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de “vrăji și pericole”. Tehnica decorării iiei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: