Cea de-a patra luna a anului, Prier, se deschide cu o zi enigmatica si zurlie, situata sub semnul ludicului, al amagirii, al jocului. Nu se stie ce vechime are „pacalitul” de la 1 Aprilie, nici daca a aparut la noi sau a fost imprumutat, insa cu siguranta este consecinta vremii inselatoare a acestei luni, inscriindu-se totodata intr-un stravechi scenariu ritual de innoire a timpului, in care oamenii se jucau cu ei si cu lumea, explorand forta lucrurilor facute pe dos la inceput de an nou roman.
Demn de stiut, Numele popular al lunii Aprilie – Prier, înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, luna Aprilie anunţă sărăcia şi se numea Traistă-n Băţ. În această lună, se continuau arăturile şi semănăturile de primăvară începute în luna martie, se formau vitele, se tundeau oile înainte de a fi urcate la munte.
Urmeaza o sarbatoare interesanta, Sambata lui Lazar, grefata si ea pe incantatiile unui ceremonial de renastere a naturii, prin moartea si invierea unui zeu autohton al vegetatiei: Lazarel/Lazar/Lazarica.
Sărbatoarea coincide cu Sărbătoarea Dinţilor (Sfântul Antipa) care se ţine traditional pe 11 aprilie. Potrivit cercetatorilor de la CJCPCT Cindrelul- Junii Sibiului, “această zi este dedicată Sfântului Antipa, despre care oamenii din popor cred că vindecă durerile de dinţi şi măsele” (http://www.traditiisibiene.ro/).
Una dintre cele mai asteptate duminici de peste an este, mai apoi, cea a Floriilor, ziua tuturor florilor. Sarbatoarea, astazi eminamente crestina, poarta amintirea vechilor festivitati romane dedicate zeitei Flora, cea care aducea primavara si daruia oamenilor mierea, impreuna cu toate semintele florilor.
In ultima saptamana a Postului, numita Saptamana Patimilor, timpul se degradeaza progresiv, sufletele mortilor se intorc acasa, iar Mantuitorul este tradat, chinuit si ucis. Dupa trei zile de haos si intuneric, in care omenirea ramane fara protectie divina, se infaptuieste miracolul Invierii Domnului, urmat de actele de purificare din Saptamana Luminata. Asa cum sustin folcloristii, in toata aceasta perioada se fac sacrificii animale, se prepara alimente rituale, se aprind lumini; se crede ca animalele vorbesc si comorile ard. Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca, la fel ca in cazul tuturor sarbatorilor de la noi, si in aceasta zi miracolul Invierii lui Iisus Hristos s-a suprapus peste rituri stravechi de renastere si reinviere, provocate de explozia de lumina si viata a primaverii. Nu intamplator, opt zile mai tarziu, pe 23 aprilie este sarbatorit Sangiorz, „sfantul al mai mare peste campuri”, protector al cirezilor si turmelor, adr si al taranului, fapt acre implica sau, ami mult, izvoraste din etimologia cuvantului (Ghiorghios, l a vechii greci, insemna taran, agricultor, om al pamantului). Arhetip al vechilor eroi civilizatori, este considerat, alaturi de Samedru, „strajer al timpului”, cel care deschide Anul Nou Pastoral, impartindu-l in doua anotimpuri: vara si iarna.
Dacă este frumos, în mai va fi frig şi vara vor fi furtuni; dacă este umed, în mai va fi cald. Se curăţă pomii, se sădesc puieţi, se altoiesc; se seamănă legume, trifoi, lucernă, ovăz, porumb; se dă treptat nutreţ verde vitelor.
1 Ziua păcălelilor (obicei străin).
JOIA PATIMILOR; JOIA MARE; MOŞII DE JOIMARI:
se ţine ca să fie inul şi cânepa din belşug, ca apărare de piatră sau secetă; nu se spală rufe;
se face borş; cine doarme va fi puturos tot anul.
nu sunt permise descântece.
gunoiul să fie ars, gardurile reparate, cânepa toarsă (altfel “Joimăriţa” pedepseşte pe leneşe).
cloşca pusă acum va scoate cocoşei.
“nunta urzicilor”: urzicile înfloresc şi nu se mai mănâncă.
“vin sufletele strămoşilor la streaşină”, li se pun ulcele cu apă şi se face foc din vreascuri rupte cu mâna; se pun lumânări la morminte; se dă pomană ulcele cu apă, colaci, colivă.
la biserică se citesc cele 12 evanghelii.
VINEREA PATIMILOR, VINEREA MARE, VINEREA SEACĂ.
dacă plouă, va fi an mănos.
nu se lucrează la câmp că iese”sec”; nu se coase, că orbeşti;
cei bolnavi se scaldă în râu, “să le sece boala”; se culeg flori pentru Hristos; se coace pasca (“alte aluaturi nu cresc”).
se merge în haine bune la biserică, se înconjoară biserica apoi se merge acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjoară casa, apoi lumânarea se stinge şi se păstrează la icoana Maicii Domnului; se aprinde la vreme rea.
se veghează la biserică “mormântul Domnului” (în satul Galeş din Mărginimea Sibiului).
SÂMBĂTA PAŞTELUI
se încondeiază ouăle; se fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti; cojile ouălelor gătite se aruncă pe apă de sufletul morţilor (Blajinilor).
se ung pomii cu aluat de cozonac să fie roditori; se udă vitele cu apă sfinţită.
noaptea “se deschid cerurile”; oamenii veghează aşteptând învierea Domnului ( slujba se ţine la miezul nopţii), vin la slujbă cu un coş cu bucate care vor fi sfinţite, iau “paşti” pe care le duc acasă (în fiecare dimineaţă vor gusta din ele înainte de a mânca), se cântă “Hristos a înviat”.
ÎNVIEREA DOMNULUI, SFINTELE PAŞTI. (Duminica Paştilor)
Cei născuţi în Duminica Paştelui vor fi norocoşi; cine moare merge în Rai (“este deschis”).
la trezire se atinge fierul (“dă sănătate”), nu se atinge sarea (“dă năduşeli”), se spală pe faţă cu apă proaspătă în care se pun bani de argint, ouă roşii, busuioc ca să fie curaţi, sănătoşi, frumoşi, drăgăstoşi şi bogaţi.
după slujba din biserică oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, “Adevărat a înviat”.
obiceiuri: se înconjoară casa cu lumânarea aprinsă de la biserică, ca să o protejeze de rele; se binecuvântează oamenii la mormintele străbunilor şi se dau daruri de vase la tinerii căsătoriţi (în satul Rod din Mărginimea Sibiului); “Jocul buzduganului” (la Junii Braşovului); “Mielul Paştelui”; “Ciocnitul ouălelor”; fetele trag clopotul, bătrânii se dau în scrânciob să crească mare cânepa; ”Bricelatul”(obiceiuri).
la prânz se mănâncă peşte, pasăre (să fie sprinteni), caş (să aibă faţa albă), preparate din miel.
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ, ALBĂ.
“cerul este deschis până la Ispas”: cine moare merge în Rai.
se serbează pentru protecţia semănăturilor.
Luna aprilie mai e numita de unii si luna Pastelui, caci de cele mai multe ori, Sarbatorile Pascale au loc in cursul acesteia, niciodata in martie si arar in primele zile ale lui mai.
