Write a comment

FOTOOOO

O imagine de colecție: Poienari în lumina bunei lor tradiții, păstrată cu sfințenie, cu inimile deschise, aureolate de taine vechi, născute din respectul față de sat, de munți, de datul străbun…

Omul cu muierea lui. Acolo, sus, în satul de-i spune Poiana, ca un nume de sfântă, lăsată să stea strană și strajă Cindrelului. Omul cu muierea lui, țărani drepți ca bradul, la suflet și la spirit…

*Grigore Leşe spunea foarte sugestiv într-un interviu că „spre obârşii [sau spre rădăcini, n.n.] urci, nu cobori” şi că „trebuie să ne înălţăm spiritual spre a ne atinge rădăcinile”. Ţăranul, ca om al rădăcinilor, nu este doar „păstrătorul teritoriului naţional” (Liviu Rebreanu) – asigurând continuitatea materială a acestuia (şi sănătatea unui întreg popor, hrana sănătoasă produsă de ţăranul autentic fiind rodul muncii sale binecuvântate de Dumnezeu) –, el este şi păstrătorul sufletului românesc (fiind „purtătorul crucii”, cum îl numea Horia Bernea; crucea pe care şi-a dus-o demn, de-a lungul istoriei, este ferm împlantată în pământul strămoşesc, pământ creştin apărat cu preţul vieţii de strămoşi – în mare măsură de ţărani, care, cum sublinia Nicolae Iorga, alcătuiau în trecut „aproape întregul element militar al ţării” ...

 

 

 foto: Ioan Sufana/Vadu Poienarilor

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest