Write a comment

centrala

In Cartisoara, comunicatiile se dezvolta dupa anul 1962, an in care in sat se introduce energia electrica (generata de un motor diesel instalat in fosta distilerie a lui Paleriu din dealul Morii). La inceput este disponibil serviciul telegraf (se primeau si trimiteau telegrame indeosebi de femeile cu rude in Oltenia sau de munctorii maramureseni de la padure). Apare si telefonia sub forma unei centrale manuale analogice as zice ruseasca. Centrala era cat o incapere si cu sute de mufe.

Instalarea de noi posturi teleonice se face anevoios pana la 1989 si doar cu aprobarea partidului si a securitatii. Lucrurile incep sa se relaxeze dupa 1994 si se instaleaza nenumarate posturi telefonice.

Centrala telefonica si centralista era cam in biroul actual al primarului. Apelantii trebuiau sa ridice receptorul si sa astepte pana cand centralista se elibera pentru a prelua comanda telefonica. Uneori linia spre exterior era ocupata si de aceea centralista nota numarul destinatarului si erai pus o lista de asteptari. Conexiunile se faceau manual si amuzant era cand centralista incurca "gaura" si intrai in legatura cu altcineva.

 

Totul se facea manual iar centralistele uneori erau si foarte obosite de la muncile campului si ale gospodariei si mai si atipeau. Se starnea uneori supararea oamenilor si unii mai amuzanti, se suie direct pe bicicleta si merg la posta satului pentru a trezi centralista.

Centrala telefonica si centralistele erau agentia de presa a satului. Puteau asculta orice convorbire si unele chiar se delectau cu acest lucru si uneori chiar si interveneau in dialog. Nu exista notiunea de Protectia datelor personale (GDPR) si de la centralista plecau uneori stirile spre sat trecand bineinteles mai intai prin reporterii locali de pe fiecare ulita.

Au devenit amuzante convorbirile de "3 secunde" in telefonia mobila dupa 1998. Primele 3 secunde erau gratuite. Cand aveam mesaje de trimis colegilor de facultate (si convorbirile erau f scumpe - 60 centi pe minut, echivalentul a cam 5 euro in puterea de cumparare de acuma) - apelam la verisoare Livia lu Marincu si care facea mereu legaturi de "3 secunde". La un moment dat -sun pe 12 noaptea si Livia, somnoroasa: Lua-te-ar nevoia ma Laurentiu - suni iar tri secunde ori dai doar un bip?

La sfarsitul lunii venea si factura si in ultimii ani venea si factura detaliata. Bunica avea o adevarata pasiune de a scana toate convorbirile si "Tătăișa" - asa cum era numita de Livia - isi suna nepoata pentru a-i da informatii suplimentare cu ce fata tot vorbeste Laurentiu . Raportul venea in detaliu si Tătăișa era la urma, fericita.

Au fost si aceia ani frumosi si era cu adevarat o bucurie cand iti permiteai sa vorbesti cu cei dragi la telefon si era o usurare cand centralista avea linia disponibila spre exterior.

Relatii sociale au involuat insa - in relatie inversa cu modernizarea tehnologiile de comunicatie de la "vorbiti, vorbiti" cu conexiune manuala la cele 4 sau 5G de acuma”.

Amintiri povestite cu rigoarea dorului și cu inima în sat… de dl Laurențiu Dorodici. A fost odată și… bine că vremurile, c ale lor, nu-s date uitării. Centrala telefonică și centralistele erau agenția de presă a satului.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest