Write a comment

CANEPAAAa

„Industria casnică la Cârțișoara ca și în toată Țara Făgărașului are la bază originalitatea românului. Aproape toate lucrurile necesare gospodăriei și casei se realizau de meșterii satului, care practicau meșteșugurile necesare vieții de zi cu zi.


Femeile erau responsabile de menținerea gospodăriei și creșterea copiilor.
Meșteșugul prelucrării fibrelor vegetale și animale era cunoscut în Țara Oltului încă din cele mai vechi timpuri, constituind una din cele mai intense activități casnice, procedeu ce a fost transmis din generație în generație.
Îmbrăcămintea purtată de strămoșii noștri daci, era din cânepă.
Această îndeletnicire a fost favorizată de posibilitatea cultivării cânepii, prin acestea asigurându-se necesarul de țesături pentru îmbrăcăminte și pentru uz gospodăresc.
Fiecare familie din Cîrțișoara cultiva un lot de cânepă , prelucrarea ei fiind destul de complexă.
Locul unde cultivau cânepa trebuia foarte bine ingrășat. Se cultiva prin lunile aprilie, mai.
Se semăna foarte deasă, ca să crească cât mai subțire. Când tulpina se îngălbenea , pe la începul lunii august, cânepa se culegea si se lăsa pe loc să se usuce un pic , apoi se lega in ,,MĂNUȘI" (snopi). Aceste mănuși erau duse la baltă pentru ,,topit". Cam toată lumea le ducea la Secșoară , unde balta era cu nămol, apa liniștită și se încălzea de obicei de la soare. Atunci rezulta o fibră mai albă și mai moale. Se puneau greutăți pe mănuși ca să le acopere bine apa și se lăsau cam 10 - 15 zile, timp în care se mai întorceau.
Prin ,,topire" se distrugea o parte din tulpina lemnoasă, cu ajutorul bacteriilor din apa.
Când tulpina se rupea ușor , când era ,,DOBITĂ", femeile scoteau mănușile din baltă și le duceau la râu să le spele. La spălatul cânepii femeile se ajutau între ele. Se aduceau apoi acasă și se întindeau pe gardurile de la uliță, chiar si pe la vecini, ca să se usuce. Seara se strângeau, urmând ca a 2-a zi sa se întindă din nou, până se uscau bine.
(Îmi amintesc cu drag cum noi, copiii, jucându -ne, ne ascundeam după cânepa întinsă de-a lungul gardului.)
Cânepa uscată se ,,FRÂNGEA" la frângător , pentru a sfărâma învelișul lemnos . Mama ne punea și pe mine si pe sora mea la frângător. Toată curtea era plina de așchiile care săreau din tulpina lemnoasă.
Urma apoi ,,MELIȚATUL", pentru a înlătura puzderiile rămase și pentru a se mai înmuia firele.
Apoi PIEPTĂNATUL, care se făcea cu ajutorul unui pieptene cu dinți de fier. Prin pieptănare se extrăgea fibra scurtă sau ,,câlții,( un fir mai gros ) și feștila, rămânând fibra lungă sau ,,fuiorul " care putea ajunge până la 1 metru. Acesta se trecea prin perii mai fine si se obținea CAIERUL DE FUIOR , numai bun pentru tors.
După tors , firele se dădeau pe RĂȘCHITOR (un lemn drept mai lung , având la capete două pene peste care se trecea firul ca să se obțină ,,PĂPUȘILE" ( sculuri ). Acestea se spălau pentru albire cu leșie (apă fierbinte cu cenușă ) în ciubărul de rufe, apoi se clăteau la râu. Când erau uscate se puneau pe vârtelniță (unealtă din 2 lemne puse in cruce cu niște cuie la capete) și se obținea ghemul, sau ,, țeghile " pentru țesut și mosoarele folosite la urzit.
La ȚESERE, faza următoare, se folosea ca urzeală și băteală fuiorul pentru țesături mai fine, sau ca băteală si câlții pentru cârpe de vase, cearceafuri de pat, sac pentru ,,străjac"
( pânza se cosea ca un sac mare, se umplea cu paie si se folosea pe pat ca saltea pe care se dormea.)
După țesere , primăvara , pânza se fierbea cu leșie în ciubărul de rufe , iar vara se albea la râu. Se înmuia în apă și se întindea la soare pe pietre sau pe iarbă. Operația se repeta de căteva ori pe zi , de câte ori se usca și câteva zile la rând , dupa care se făceau ,,valuri " de pânză ( suluri ) și se depozitau în lada de haine.
Din acestea se confecționau: fețe de masă, chindee pentru față și corp (prosoape), cârpe de vase, cearceafuri de pat, cămăși și pantaloni pentru bărbați pentru costumul popular, ii pentru costumul popular pentru femei pe care se coseau puii, saci pentru cereale, și tot ce era necesar într-o gospodărie.
Confortul dat de hainele confecționate din pânza de cânepă este de neegalat. Dormitul pe un cearceaf de cânepă îți dă vara acea senzație de răcoare.
Acum, în zilele noastre nu se mai poatecultiva cânepa decat cu aprobări speciale...”

Povestite de Valerica Mândric. Amintiri ce nu merită uitate! Fac parte din viața și sufletul Cârțișoarei!

 

 

Foto: Valerica Mandric

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest