Write a comment

 TRAIAN

„Cand eram copil sau student - in Oprea mai ales, ma intrebau batranii:

De-al cui esti, drag?

Eram foarte mic cand s-a dus insa memoria mi-a pastrat atatea si atatea secvente si de aceea mereu imi este dor de el,

Bunicul meu Traian - un plugar liber

A fost un om mare de statura, mare la gura (a zis mereu ce a gandit) si cu suflet mare.

S-a nascut in 1923 in Streza Cartisoara, fiind unul din cei 4 copii ai familiei Neculaie Tarcea (fost soldat la curtea imperiala a imparatului Franz Joseph) si a Mariei Tarcea.

In Cartisoara i se spunea "Trăian ăl Mare" pentru a-l deosebi de vărul sau primar Traian Cândulet - Trăian ăl Mic sau "secretariu" si de care a fost nedespartit toata copilaria si tineretea. Au fost amandoi oameni de seama in Cartisoara, autodidacti si cu o cultura generala formidabila.

A luptat pe frontul de vest si in februarie 1945 este impuscat in Muntii Tatra. Erau intr-un pluton de vanatori de munte si intalnesc un muribund din tabara inamica. Colegii sai de pluton au vrut sa curme suferinta muribundului si au ezitat. Apropindu-e plutonul de el ca sa-i dea ingrijiri, omul s-a speriat si a tras. A omorat un camarad de-al bunicului si pe bunicul l-a ranit grav, un glont i-a strapuns craniul deasupra urechii stangi. A fost carat in spinare cativa km prin zapada, insa a fost lasat cu o patura si mancare. A supravietuit asa stand cateva zile in ger si zapada i dupa care a fost gasit de o familie de tarani slovaci, veniti in padure dupa lemne. S-au ingrijit de el, l-au tratat si a stat 3 luni in casa lor pana cand a fost preluat de armata romana in retragere si adus la spital in Timisoara.

Asa a supravietuit insa bolile de plamani dobandite cat a stat sub cerul liber, nu i s-au vindecat toata viata.

Dupa razboi, a fost invalid, inapt de munca, recuperarea sa a durat ani de zile. Nu a primit la inceput niciun ajutor banesc din partea statului si a decis sa mearga la Bucuresti sa-si ceara dreptatea singur. A asteptat 3 zile in fata Guvernului, a dormit acolo in cojocul sau de pastor si a asteptat pana a fost primit in audienta la Dr. Petru Groza. A primit un trabuc si invitat intr-o mica incapere. A obtinut promisiunea verbala a temutului si asprului Groza ca nu va fi "inchis" si au discutat direct, ca intre ardeleni. Traian si-a spus of-urile si problemele plugarilor, a vorbit de plecarea regelui. Dr Petru Groza il aproba, zicand: Stiu, asa este. Insa cum vine firul de sus, asa se toarce pe fus! Bunicul a avut un raspuns ferma: No atunci, taiati hiru' ! (legatura cu Urss-ul lui Stalin). Nu a fost la Bucuresti degeaba, a obtinut decretul primului ministru prin care a primit pensie de invalid de razboi.

In razboi s-o apucat de "pipat". A fumat aprope doar tigari Pall Mall si dupa ce s-a intors de pe front si pana la moarte. A avut un bun prieten - Richard Winter, ajuns Secretar general PCR si apoi Ministru al Economiei - si de la Sibiu primea baxuri de Pall Mall si trimitea inapoi bunului sau prieten cate-o veadra de rachiu.

Nu s-a inrolat in PCR desi prietenul sau mereu il indemna mereu atunci cand adesea venea la Cartisoara la "rachiu" sau la mers la pescuit pastravi impreuna cu Traian. Ii detesta pe comunisti - o spunea si prietenulii Winter, oricand si oricui. A avut norocul ca in Cartisoara toti oamenii sa fie la fel si Dumnezeu i-a ocrotit aproape pe toti si nu au fost inchisi -dar nici bine nu le-a mers, cei mai multi dintre ei fiind refuzati la angajare la Combinatul chimic Victoria, Securitatea-i avea totusi in evidente.

A fost plugar si a dorit sa ramana plugar toata viata, asa si-a pastrat libertatea, demnitatea si identitatea. A iubit ogoarele si padurile Fagarasului mai mult decat orice. A iubit plugul, carul si bivolitele sale si care i-au fost mereu credincioase. Nu a avut nevoie de bici, bivolii intelegeau vorba lui aspra si munceau si la ogor, si la caratul fanului si la padure.

A purtat toata viata straie populare si le schimba doar cu salopetele sale de blue jeansi americani cumparate de cand era pe frontul de vest. A purtat toata viata opinci. Mama mea - mare iubitoare in tinerete de pantofi cu toc si vestimentatie eleganta sau coafuri, i-a cumparat mereu incaltaminte si pe care nu dorea sa o poarte decat cand veneau in vizita cuscrii, bunicii mei paterni de la Deva.

Prin felul sau de om drept, anticomunist, gospodar, credincios, aprig uneori si demn de a fi - bunicul a ramas in memoria satului si a oamenilor satelor din jur care l-au cunoscut. A fost si aspru dar si jovial si carismatic, autoironi iar pe baietii satului mereu ii speria cu diverse farse.

Ii mostenesc mult din caracterul sau. Nu a avut Internet sau Wikipedia, a fost abonat la Magazin Istoric, nu a ratat emisiunile dela Europa libera sau Vocea Americii. A fost plugar insa a avut o cultura generala si memorie exceptionala.

Nu fost doar bunicul celor 4 nepoti din familia Dorodici, a fost cu adevarat un om drept, harnic si curajos.

Multe alte lucruri raman insa in povestirile si memoriile familiei sau a satenilor din Cartisoara.

Nu am refuzat mostenirea si identatea transmisa de la bunicul meu plugar, nu voi renunta niciodata nci la identitate, nici la demnitate si curaj si nu ma voi da niciodata inapoi de la munca.

A iubit plugul si bivolitele sale si probabil soarbe si de acolo sus din ceruri ogoarele si oamenii Cartisoarei. Alaturi de toti ceilalti Traieni, Oni, Victori, Iosifi, Patri sau Gheorghe care au lucrat aceste campuri”.

Povestite cu har de dl Laurentiu Dorodici. Satul. Neamurile. Temelia. Plin, totul, de poveste, de lumina...

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest