Write a comment

 JIIIIIIIIIIIna

În trepte stă otava pe muntele din Jina

Și clopoței atârnă pe gâturi dulci de miei,

Pe undeva prințară albesc strămoșii mei,

Ce blândă și egală și sfântă e lumina

 

La urma urmei suntem pentru că vremsă fim,

Această Jină calmă pe care-o bat cosașii,

Îmi soarbe harul umbrei și îmi adună pașii…

Priviți-vă în munții pământului, mulțimi!

 

Ni se cuvine totul, trăim așa puțin

Și pe pământ apasă cumplita plusvaloare,

O, liniștită Jină, la tine singur vin

Tu ce direct din ceruri ești rostogolitoare

 

Pe muntele din Jina mai sper și mai disper

Și greieri fără moarte cântă de-a dreptu-n cer.

 (Cine-o scris aceste.... o știut ce face!)

Sus, pe muntele din Jina. Acolo unde blânde și neștiute zâne-or pus o așezare. Să stea de rost și taină păstorilor… așa frumos, că din vechime, în loc stă și privește, chiar mândul soare.

Jina, dragu' ni-i de tine, loc cu har...

 

 

Sursa foto: Dumitru Hulea

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest