Write a comment

DASCALLL

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ și… merită să rămână pururea în memoria Cârțișorii!

„S-a născut în anul 1887 în Sztreza Kercisora, Imperiul Austro-Ungar pe atunci, ca și Peter Tárcsá, pe curtea unde locuiesc acuma împreună cu familia, la nr 248. Este cel mai mic dintre cei trei fii ai lui Tănase Tarcea ( a mai avut și 4 fiice), un mare oier al satului și care era descendent al unor mari oieri mărgineni veniți în Cârțișoara cu cca 100 de ani in urma (pe la 1750) de la Tilișca. Dascălul are un frate Onu, rebotezat John in America, care se face popă și pleacă peste ocean cu boreasa și unde devine și un prosper om de afaceri.Are o băcănie la Chicago și în care vinde "oe sub mână" în perioada prohibitiei prin ginerele Ieronim Budac inclusiv alcoolul lui Al Capone.

Tânărul Petru Tarcea deprinde scrisul și cititul intr-o școală clandestină organizată în șura lui Crisan Banciu și unde învață a ceti românește după cărțile aduse chiar de marele patriot și călător Badea Cârțan și care le depozita la acea familie a lui Crișan.

Nu știu unde urmează studiile pedagogice, practica câțiva ani, se căsătorește de tânăr cu Măriuca lu Onuc. Pleacă și el la lucru în America (după anul 1910) și-și, lasă acasă tânăra boreasă însă nu după mult timp se întoarce pe la 1913 din America si cu agoniseală să-și facă casă și cumpere hei. La intoarcere însă, boreasa Măriuca era deja cu burta mare și cu un alt soț. Dascălul își reface viața, preia clasele cubcopii de la nou construita școală imperială din Streza și se căsătorește cu Volumnia, o tânără cu 10 ani mai tânără. Fratele cel mare, Mikloș Tárcsá pe atunci (Neculae după 1918, străbunicul meu și fosta gardă a împăratului Franz Joseph), îl ajută și construiesc o frumoasă și mare casă, cumpărata după moartea sa de Iancu Căpățână - "Ciuciu". Are 3 copii, pe Olimpia (viitoarea preoteasă), Olimpiu (Limpu) și Otilia ("Tili").

Dascălul Tarcea a fost dascălul școlii imperiale (unde este actualul cămin cultural din Streza) și unde învață copiii foștilor iobagi să scrie și să cetească slovele în limba română dar și în limba maghiară, limbă oficială pe atunci alături de germană.

Este un minunat si iubit dascăl și activează până spre anul 1950. Este un om cu carte, "cetit", respectat în sat, care mergea mereu cu trăsura lui Rudy până la gară la Cârț, un domn elegant și nu în ultimul rând, un bancher.

Dascălul este unul din inițiatorii și unul din conducătorii (contabilul) băncii Cartisoreana din Streza și care a fost înregistrată la Viena și apoi la BNR la București și care funcționează peste 40 ani, până la anul 1948 și când da faliment că toate băncile Romaniei în urmă prăbușirii rapide a leului pe timpul a câtorva zile.

Dascălul ajută 3 orfani din Streza după ce părinții lor mor de ciumă in 1918. Sunt cei 3 nepoti ai Boltasului, printre care si tânărul Liviu Scorobeț. Dascălul vede ca tânărul are glas fain, că e isteț foc, ascultător, docil. Îl duce mai departe si îl face popă și soarta face că tânărul student să o ia de nevastă pe una din fetele sale, pe Olimpia, nascută la 1915.

Dascălul rămâne văduv din anul 1944 când mai tanara-i soție Volumnia, îi moare. Este ajutat și de bunicul meu Trăian al Mare, nepot din frați și căruia i-a fost și dascăl, l-a trimis și la Liceul Radu Negru din Făgăraș și unde Trăian stă doar un an dupa ce tatăl lui, fratele dascălului, care la pat si trebuie sa se îngrijească de turma de oi a familiei. Dupa numele preotesei Olimpia, fata dascalului, este botezată si mama mea cu același nume. Mama, fie iertată, a fost poate printre ultimii invatacei ai bătrânului și vrednicului dascăl și cu care citește, povestește dar face și aritmetică.

Am auzit în trecut vorbe numai frumoase fata de Dascălul Tarcea. Si prin exemplul si sprijinul lui, si nepoata sa, mama mea Olimpia, primește o frumoasă educație (după ce și bunicul a stat tot sub aripa lui). I-am dedicat Omul și povestea zilei pentru toate generațiile de oameni frumoși pe care i-a educat, școlit, format. Oamenii din generația de aur și pe care i-am cunoscut și noi, născuți după anul 1910. Oameni cu adevărat formidabili.

Moare în 1967, fiind îngropat la cimitirul de la biserica din Streza.

Multe mulțumiri dnei Scorobet- Oma Reli pentru fotografiile din arhiva familiei și completarea sau confirmarea datelor biografice, am redat și din povestirile mamei sau ale bunicii”.

Împărtășite cu har, pentru azi și pentru mâine, de dl Laurențiu Dorodici.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest