Write a comment

PATRUCARTISOARA

„Il chema Petru Grovu, nascut in Hartopul Oprii.

In sat si in toate imprejurimile era cunoscut insa ca Patru Delavale, un nume cu conotatie italieneasca si unde sute mii de italieni, se numesc "Dellavalle".

A scris o pagina de istorie trista a Cartisorii: este ultimul proprietar de boi din Cartisoara dupa ce tatal dnei Livia Stanciu renunta la boi la mijlocul anilor '90.

S-a nascut si a trait toata viata la Cartisoara. Surorile sale se casatoresc toate in afara satului, dar el este statornic, ramane in satul natal. Lucreaza si la Marsa si la drum la Transfagarasan. Dar marea sa dragoste au fost dintotdeauna muntii si padurile Cartisorii si munceste o buna parte din viata cu boii la padure. Este un om truditor, merge cu boii si aduce zeci de ani lemne pentru multe, multe familii ale Cartisorii. As zice ca in viata lui, a tras mii si mii de metri cubi de lemne si prin jgheaburile cele mai grele si pe unde nu razbeau nici Taf-urile, nici caii sau tractoarele.

A fost un om de cuvant, serios. Cand zicea o vorba, vorba era vorba, te bazai cu el. A fost prieten bun si cu bunicii mei, si cu parintii mei si l-au stimat mult pentru bunul sau simt si pentru seriozitatea sa.

Si pe el il intalneam aproape duminica de duminica atunci cand faceam naveta cu ocazie la Victoria si mai apoi spre gara Ucea. Este din oamenii care respecta ziua de sarbatoare si de duminica, nu merge la lucru si este prezent cu multi barbati ai satului pe bancuta pe sub zidul de piatra de la Transfagarasan. Acolo e sfatul batranilor, ai gospodarilor satului. Mergeau la cajma la Chelu si mai apoi la Leoana si cand cajma era plina, stateau la taifas in fiecare zi de duminica.

Au fost vremuri frumoase si peste 10 ani de naveta la Victoria si gara Ucea, nenea Peee' cum ii ziceam, imi dadea salutul de ramas bun, imi facea cu mana cand ma suiam in masina si-mi zicea: Drum bun, drag! Nenea Patru a trecut la cele vesnice in urma cu cativa ani si am aflat vestea u intristare. Plec spre Bucuresti si banca este pustie, fara nenea Patru si companionul sau. Nu mai este nici omul mic si uscativ si care de sub sapca sa ce-i acoperea fruntea lata, transmitea zambete, sinceritate, lumina si ganduri bune. Orice privire spre banca din centru este si ea o calatorie in timp. Ii zambesc cu ochii mintii, ii vad mana ducandu-si-o spre sapca si facand salutul de ramas bun.

Un omagiu sincer unui om frumos, vrednic, bun la suflet, muncitor, respectuos, saritor si aflat in slujba comunitatii.

Banca din centru este goala acuma, nu si amintirile noastre.... Odihna vesnica, nene' Pe'!”

Povestite fain, pentru azi si pentru maine de domnul Laurentiu Dorodici.

Oameni, fapte, amintiri…

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest