Write a comment

SADUUU 

Mirifică este pădurea ninsă,

Orişice copac se pare-n floare,

Steluţe albe licăre în soare

Sub ochii mei în zarea necuprinsă.

(fragment din „Sonet de ianuarie”, de Ioan Friciu)

Miez de iarnă, pastel de… gerar la Sadu. Sat cuprins în poezie, vers molcom împăturind pe ulițe poveștile ascultate, oarecând, la gura sobei. Sadu. Atât de alb, atât de… cald, cumu-i inima oamenilor din bucata asta de rai pământean.

 ***

Numele localităţii pare să aibă, în opinia specialiştilor lingvişti, o sorginte slavă, cu sensul de plantă, grădină, plantaţie, loc plantat .

Despre existenţa pe Valea Sadului a unei străvechi aşezări umane, undeva mai jos decât actuala vatră a satului, scria preotul Dumitru Hămbăşan într-o monografie dedicată comunei (lucrare de o certă valoare istorică şi documentară, rămasă din păcate în manuscris); conform acestuia, după tradiţie, prima aşezare s-ar fi situat mai spre nord (deasupra locului numit Râpă, până peste Valea Morii – toponim care conduce la ideea prezenţei unei mori) şi nord-vest, până la Curăţele. De asemenea, denumirea locală Gruiul Pristavului ne trimite la locul din care pristavul striga poruncile conducerii satului către locuitori . În fine, pe o parte a hotarului Curăţele, mai exact în locul numit Între Bordeană (Bordeie), la marginea nord-vestică a satului, se presupune că s-ar fi aflat locuinţele mai sărace (bordeie) .

 

Foto: Comuna Sadu

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest