Write a comment

 FFFFFF

„Ieri am fost în patria mea, Micăsasa. Ningea...peisaj de poveste... dintr-un timp fără timp. Ningea ca în copilărie, peste o lume absentă, pierdută. Fulgii de zăpadă cădeau liniștiți, uitați, ca într-o cotă de schimb cu o lume care se luptă să renască din propria-i cenușă. Veneau din înălțimi, de lângă tronul de ciment al marelui arhitect , anume pentru a celebra restabilirea echilibrului firesc, normalității, și reintrării noastre pe orbita istoriei.

Ningea...cu argintul coamelor cailor de altădată, iar în mirajul acela alb, discutam cu Nitu, prietenul meu din copilărie, la poartă, poarta fiind agora micăsenilor, despre caracter și integritate morală, despre cum perseverența și responsabilitatea pot transforma o comunitate aproape pierdută. Fără asumare, credință în scopul just al luptei, responsabilitate, echilibrul între dorință și voință, și mai ales exemplul personal, nu se poate construi nimic, am concluzionat noi, filozofic.

După un timp, se oprește lângă noi o mașină care trage o remorcă plină cu nisip...

Din mașină coboară doi tineri… ne salutăm, schimbăm câteva cuvinte, apoi pleacă grăbiți.

Cei doi tineri, domnul primar Timi Păcurar și domnul viceprimar Adrian Suciu, aruncau material antiderapant pe ulițele satului....

Cuvintele sunt de prisos, oameni buni !

Am fost ieri acasă, și ningea ca dintr-un timp fără timp...o ninsoare plină de semnificații...de poveste...

Tuturor, tot binele din lume!”

Nu doar o postare pe Facebook, în grupul Eu, tu și Micăsasa. O poveste cu alură de… LECȚIE la care să luăm aminte cu toții.

Un primar și un viceprimar. Doi edili care, iată, cu spirit d einițiativă, cu spirit civic și responsabilitate sunt în stare de gesturi… atât de normale și frumoase că… azi ne par… EXTRAORDINARE.

 

 

 

 

 

 

 

foto: sugestie

 

 

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest