Write a comment 
„Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi”…
Ce mai faină poezie a iernii… Cine n-a recitat-o cu chii pe geam, afară, la zăpadă, la serbările de Crăciun, cine n-a rememorat-o cu obrajii îmbujorați afară, la săniuș?!
Da' ui' că s-o așezat versu-i legendar ici, pe uliță, la Biertan… Și cineva a fost acolo să imortalizeze momentul!
Foto: Sorin Onișor
