CSARDAS LocalNews 970x250px

Write a comment

LIVIA

Livia lu' Marincu (Marincuta, Livia Budac) - rapsoada populara a Cartisoarei… Un om frumos, in care traditiile si-au gasit strasnic salas...

„Livia este cea mai mare dintre cele 3 fete ale sotilor Zorita (originara din Scorei) si Gheorghe Budac (Marincu). Se naste intr-o familie de oameni muncitori, mari oieri si nu in putini ani, si stapani de munte in Valea Doamnei (stana Oprea) sau dupa 1990 si in pe Valea Balii (stana Streza). Livia de mica ajuta la treburie gospodariei pe bunica sa Nuta Marinchî si care adesea o plimba pe la neamurile ei din Streza, inclusiv pe la fratele ei (bunicul meu Traian). Livia este de mica un copilas dolofan, bine hranit cu lapte de la stana, branza proaspata ori gasca-n blid si isi ajuta parintii la datul oilor in Strunga, la facut curatenie ori la carat.

Livia profeseaza ca si telefonista la centrala manuala din sat si as zice ca a cunoscut tehnologia telecomunicatiilor asa cum a inventat-o Graham Bell: cu multe mufe, fire, manete si bineinteles - cu multi receptori. La Livia veneau stirile prin castile sale si as zice ca a fost omul potrivit la locul potrivit: n-a ratat nici o stire din sat si daca vroiai sa afli ceva, o intrebai fie pe Livia, fie pe Sina Pintec care lucra de asemenea la primarie. Pe cand lucra la telefonie, au fost si episoade amuzante. La sfarsitul anilor 90 si inceput de ani 2000, multi oameni foloseau cartele prepay de la Connex Go sau Dialog. Si cum nu de putine ori nu aveau credit, nu puteai da nici bip. Asa ca - apelam la Livia pentru a apela si a da bipuri ca sa fiu sunat de sora Cristina inapoi ori de colegii de facutate. Neam, neneam dar Livia se saturase de bipurile mele si o data, spune: Ori ma Laurentiu, iar da num' bip? A fost amuzant cand pana Livia sa raspunda la receptor (uneori era f ocupata), m-am suit pe bicicleta si m-am dus la posta, la ghiseul ei, Draga de ea atipise, probabil dupa o zi istovitoare la camp si mi-a transmis cateva vorve cordiale, dupa specificul ei: ma Laurentiu, ori tu n-ai adurmit niciodata?

Cu Livia, dispare si telefonia lui Graham Bell si comunicatiile si la Cartisoara trec in nou era digitala si GSM, Internet si doar "afisele pe palan" inca uzitate in satul nostru, ne poarta undeva spre Roma si Grecia antica in care tot pe palan erau facut anunturile.

Livia este un om foarte bun insa-si ascunde sufletul in vorba mereu apasata si aspra uneori sau in spranceana incruntata. Spune lucrurilor mereu pe lume, ce-i in gusa-i si-n capusa si are cu cine semana, mai ales din partea bunicii Nuta si care a crescut-o de cand era mica. Poate ai face un pas sau mai multi inapoi daca nu ai cunoaste-o. Insa in vocea ei putin imperativa, se ascunde mereu blandete si bunatate iar cand e cu adevarat suparata, ii trece repede, uneori chiar pana a-si incheia discursul.

Livia este un artist popular autentic. Stie strigaturile satului si impresioneaza prin satira populara, prin ironie fina uneori si nu ezita sa taxeze pe nimeni atunci cand ea preia obiceiul strigatului. Spre deliciul multor nuntasi, aduce si multe emotii si palpitatii in randul mai ales al unor care "au mai calcat pe bec" si nu ezita sa satirizeze absolut nimica. Am vazut oameni care au rasuflat usurati ca "au scapat ieftin" spre marele deliciu al nuntasilor. I-am descoperit talentul la nunta varului sau Viorel Simon cu Doina iar la nunta la sora sa Silvia cu Neli, am aflat ca stie sa faca si prajituri din cele mai bune. Ii plac mult dulciurile si ori de cat ori imi vizitez neamurile, Livia are mereu ceva dulce.

Livia este deosebita prin felul sau de a fi. Este o femeie muncitoare si nu de putine ori, ducand greul muncii. Marincu este la anii batranetii si de ceva ani deja, nu isi mai poate ingriji oile. Livia a muncit mult si la camp si nu de putine ori o vedeam alergand cu grebla pe schinare, cu ulciorul de apa in celalata mana si cu traista pe umar. Asa o gasesc mereu venind la fan la noi "peste vale" si ori de cate ori trecea valea, venea in vizita si la noi. A indragit--o mult de tot si pe bunica mea si pe care impreuna cu ceilalti nepoti de la Traian al Mare, o numeau Tătăișa și pe care o respecta și iubea foarte mult. Apreciez mult faptul ca pe vremea cand bunica era la neputinta batranetii, Livia venea adesea cu tusa Zorita la ea si-i purtau de urat atunci cand nepotii eram plecati pe la orase sau pe la scoli.

As spune ca Livia este acuma deja din oamenii "traditionali" ai satului, trecuta deja de 60 de ani. Aude ce trebuie si mai putin ce nu vrea si nu trebuie, nu este singura din neamul Marincilor cu probleme de auz, insa are o memorie demna de invidiat: Stie de toticelea, stie pe toata lumea si daca o descosi, iti povesteste toate gradele de rudenie din sat dupa anul 1900 incoace, stie de toti ce neamuri au in sat. Cunoaste bine traditiile si obiceiurile populare, cunoaste valorile autentice ale satului nostru si poate povesti ore in sir despre o tema. La inceput zice ca nu stie nimica, lasa rastit obrajii-n pamant si daca insisti, isi da drumul la turuit. Pe masura ce zice ca nu-si aduce aminte, zice mai multe si tot te minunezi.

Mi-o zis de mai multe ori: "Ma Laurentiu, pe min' sa nu mai pui pe Internietu' ala al vost'u ! Vezi sa nu ma pui ! Si i-am promis totusi ca o sa aiva si ea povestea ei si ca "merita" si ea aceasta "pedeapsa" dupa toate strigaturile pe care le-a facut oamenilor la nunti.

Livia, desi nu are urmasi directi, este o matusa iubitoare. O are mereu aproape pe Silvia cu familia ei iara Paul, a fost si el crescut de Livia, e a doua lui mama. Isi ajuta nepotul la crescutul oilor si cat de mult il iubeste pe Paul, tot nu scapa si el de "asprimea" ei si mai ales cand vine vorba de faptul ca si acuma, n-a scapat de oi si ca acuma are grija de oile lu Paul (il felicitam pe Paul pentru dragostea sa fata de sat si pentru faptul ca nu a lasat deoparte o ocupatie de secole in familia lui Marincu si de dupa tatal Victor si dupa mama Nuta (nascuta Tarcea, de pe curtea unde locuieste "Dorodici"). Paul prin ajutorul matusii Livia duce mai departe cresterea oilor la Cartisoara si prin ele oile, cei de acuma avem o legatura puternica cu trecutul nostru, cu inaintasii nostri. Prin aceste legaturi, sentimentale dragostea noastra pentru plaiurile, pasunile si fanetele din Tara si muntii Fagarasului face ca in sufletele noastre sa rasara un lucru care ne uneste pe toti fagarasenii: dorul de casa si inaintasi, fericirea de trai pe aceste pamanturi binecuvantate de Dumnezeu”.

 

Povestite cu har de domnul Laurentiu Dorodici.

 

 

sursa foto. Laurentiu Dorodici

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest