Write a comment

 Cisnadioara

Prin bunăvoința domnului Claudiu Alexandru Ciucă vă împărtășim două legendemai puțin populare despre biserica fortificată "Sfântul Mihail" din Cisnădioara, cel mai vechi monumentpăstrat de arhitectură în stil romanic din Transilvania.

Prima spune că „prin anii 1100, o ceata de cavaleri teutoni însoțiți de călăreți saxoni, ce au pornit în cruciadă să elibereze Țara Sfântă, obosiți de drumuri și lupte, s-au oprit în Transilvania, la poalele munților Făgăraș. Locul era sălbatic și frumos… doar sate răzlețe de oameni prietenoși le ieșeau în cale. Așa că s-au hotărât pe dată să nu mai plece, simțind ei că Țara Sfânta pentru care luptaseră era de fapt în fața lor…”

A doua povestită pe la 1850 de Brickzi, care învățase o serie de povești cu tâlc după lunga sa ședere ca paznic al cetăți. „Da… da” începea el „există câteva povestioare despre această cetate care ne spun cum a venit cavalerul Hermann de Nürnberg și a construit cetatea Sibiului apoi ar fi tras încoace și prietenul său cavalerul Michael împreună cu 16 camarazi și ar fi construit această cetate și această biserică iar împreună cu bunul său prieten Hermann ar fi luptat cu turcii și tătarii și se mai spune că nu ar fi putut unul fără celălalt. Apoi bunul cavaler Michael a murit iar tovarășii lui l-au plâns după care au plecat care încotro iar cetatea au părăsit-o și au preluat-o oamenii care au păstrat-o până astăzi…”

Dacă acestea sunt adevărate nu știu, dar în orice legendă exista si un sâmbure de adevăr, istoric vorbind însă, în primăvara anului 1224, teutonii obțin de la Papa Honoriu recunoașterea noului stat:

Ați cerut ca Țara Bârsei și de dincolo de munții înzăpeziți, (zona Brașov și până spre Dunăre) pustie și deșartă până acum din pricina năvalei păgânilor, pe care... ați început de curând să o locuiți, după ce ați înfrânat năvala păgână nu fără pierderea multor vieți de alor voștri, să binevoim a o primi în dreptul și stăpânirea scaunului apostolic, zicând voi că acei credincioși ce se vor strămuta mai bucuros în acea țară, dacă vor vedea că ea e supusă stăpânirii osebite a scaunului apostolic și urmarea va fi că țara aceasta, care e atât de întinsă, dar lipsită de locuitori, se va popula cu ușurință și numărul locuitorilor din ea va spori în chip prielnic spre spaima păgânilor, spre liniștea credincioșilor și folosul însemnat al pământului sfânt. Încuviințând, așadar, cu bunăvoință cucernicele voastre rugăminți, luăm susnumita țară în dreptul și stăpânirea Sfântului Petru și hotărâm ca ea să rămână pe veci sub osebita oblăduire și apărare a scaunului apostolic” (Documente privind Istoria României, seria C, Transilvania, veacurile XI, XII și XIII, București, 1951, p. 204).

În imagine, Cisnădioara/ Michelsberg, carte poștală circulată 1898 verlag v. Karl Graef,

De luat aminte și… de povestit!

 

*Un act de donație din anul 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei; prin acesta, bazilica fortificată din deal (finalizată în același an) era donată manastirii cisterciene de la Cârța de către Magister Gocelinus. Săpăturile arheologice vorbesc însă despre o așezare mult mai veche, din perioada La Tène, aflată pe același deal.

 

 

Sursa foto: Claudiu Alexandru Ciucă

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest