Write a comment

ALAZAr

In memoriam

Gheorghe Lazăr a murit la 17 septembrie 1823 și este îngropat la Avrig, în curtea Bisericii Ortodoxe, peste drum de casa surorii sale și a cumnatului, preotul Racotă, casă în care și-a petrecut ultimele zile ale vieții.

Unul dintre foștii săi elevi, contele Scarlat Rosetti, mare latifundiar în Țara Românească, ridică în 1864 piatra din marmură roz și pune un capac din același material mormântului.

Poruncește să fie gravat epitaful compus de însuși Gheorghe Lazăr:

"Viețuitorule

Stai pucinu și cetesce

Apoi te gândesce

La trist'a omului sorte

Nepregetătore morte,

Ce esci asta-di eu amu fostu

Ast'a se o scii de rostu

Ce suntu eu acumu, vei fi

Cându ceasulu ' ti va veni"

și precede acest epitaf cu: " Precumu Hristosu pre Lazăru din morți a înviatu, așia tu România din somnu ai deşteptatu".

În 1934 Școala de ofițeri de infanterie" din Sibiu montează gardul din fier forjat în jurul mormântului, iar sfințirea acestuia este făcută (foto) de Mitropolitul Bălan.

Răspunsurile la slujba de sfințire sunt date de cunoscutul cor "Răsunetul" din Avrig, condus de profesorul Ștefan Bucșa.

"O mare de oameni s-or plecat cu fruntea în fața mormântului", povestea bunicul meu, corist și el în corul Avrigului "și ni să înnodau lacrămile în barbă și abea puteam înghiți nodul din gât, am cântat cu sufletu' nu cu glasu'. Măreață clipă o fost atuncea".

Măreață trăire aveau oamenii aceia.

Dar noi? Noi?

Măcar sa le respectăm memoria!”

Povestite cu har, pentru azi și pentru mâine de doamna Maria Grancea, directorul Bibliotecii Orașului Avrig.

 

 

 

sursa foto:Maria Grancea

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.

Say something here...
Cancel
Log in with ( Sign Up ? )
or post as a guest